La Muzeul Național de Istorie a României a fost inaugurată expoziția A.REST 89, un proiect rezultat din munca de ani de zile a cercetătorilor Oana Ionel Demetriade și Mihai Demetriade. Această manifestare muzeală pune în lumină mecanismele de represiune ale Departamentului Securității Statului (DSS) din ultimul an al regimului comunist. Pentru prima dată după 1989, publicul poate vedea artefacte operative care ilustrează metodele de cercetare penală și abuzurile exercitate de poliția politică.
Proiectul beneficiază de sprijinul Ministerului de Interne prin Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și de suportul informatic al STS. Curatorii au reușit să identifice victimele și ofițerii folosind zeci de dosare ale DSS, precum și 300 de înregistrări audio și 26 de casete video care au fost păstrate în arhiva DSS/CNSAS. Expoziția documentează modul în care instituția își desfășura activitatea în afara Constituției RSR, ignorând drepturile fundamentale ale deținuților.
Un punct central al expoziției este rolul Direcției a VI-a – Cercetări Penale, unitatea care gestiona anchetele pentru „infracțiunile contra statului”. Deși în 1989 avea o structură de doar 36 de ofițeri, această direcție era un pilon esențial al sistemului totalitar, având autonomie în procesele penale. Ofițerii de aici, precum col. Pătru Morariu, coordonau arestări, interogatorii și supravegheri, având o relație privilegiată cu conducerea DSS, în timp ce procurorii militari aveau un rol minim.
Expoziția este construită în jurul unor cazuri emblematice, precum grupul condamnat pentru tipărirea ziarului clandestin România, care cerea pluralism de idei. Sunt prezentate și experiențele lui Constantin Geangu, care critica dezastrul economic prin scrisori către Nicolae Ceaușescu, sau ale doamnei „T”, o femeie răpită ilegal și ținută în arest fără mandat. Un alt caz relevant este cel al lui Mihai Petre Băcanu, a cărui conștiință politică a fost pedepsită prin acuzații de speculă.
Documentele și înregistrările surprind cinismul și brutalitatea utilizată în timpul interogatoriilor, inclusiv metode de tortură precum privarea de somn sau bătăile. Înregistrările audio dezvăluie amenințări directe, precum cele făcute de Gheorghe Comșa unui arestat, subliniind certitudinea regimului că nicio schimbare nu va avea loc în România. Această abordare documentară oferă o perspectivă crudă asupra modului în care Securitatea își exercita controlul asupra întregii societăți.
Analiza istorică a structurilor de poliție politică subliniază importanța educației și a respectării legilor pentru consolidarea democrației. În perioada comunistă, DSS opera prin numeroase unități specializate, de la contrainformații la interceptarea corespondenței sau supravegherea cultelor religioase. Înțelegerea acestui mecanism de control este considerată esențială pentru a preveni revenirea ideologiilor totalitare în spațiul public contemporan, prin combaterea propagării ideilor fasciste sau național-comuniste.