Eurodeputata austriacă Lena Schilling a expus dificultățile enorme pe care le întâmpină victimele deepfake-urilor sexuale, subliniind că povara eliminării conținutului abuziv revine, în mod nejustificat, persoanei vizate. Deși a beneficiat de sprijinul unei echipe și de resurse pentru a demara procedurile de raportare, Schilling a descris un proces epuizant de identificare a fiecărei copii a imaginilor falsificate. Această situație este mult mai critică pentru femeile care nu dispun de resurse financiare sau asistență profesională pentru a gestiona astfel de atacuri digitale.
Procesul de combatere a răspândirii materialelor este unul continuu și repetitiv, deoarece o eliminare reușită nu garantează dispariția definitivă a conținutului. Victima este obligată să revină constant la materiale abuzive, să identifice locurile unde acestea apar și să reia cererile de șterstere ori de câte ori o nouă copie este încărcată pe internet. Acest demers consumă timp și energie psihică imensă, forțând persoana afectată să se confrunte constant cu propria imagine sexualizată, fără a avea certitudinea că publicul înțelege natura falsă a materialului.
Cercetările realizate de organizația germană Agora Digitale Transformation relevă o distanță majoră între protecția promisă de lege și realitatea de pe internet. Benjamin Shultz și Yasmin Kirzeder, reprezentanți ai organizației, explică faptul că multe site-uri care găzduiesc astfel de materiale sunt înregistrate în afara Europei, ceea ce complică intervenția autorităților. Chiar dacă legislația din țări precum Franța pedepsește comunicarea materialelor sexuale falsificate, dificultatea tehnică de a opri vizibilitatea acestora în motoarele de căutare rămâne o problemă majoră pentru victime.
Problema este amplificată de modul în care fotografiile profesionale ale femeilor din viața publică sunt colectate pentru a servi drept materie primă în aplicații de „dezbrăcare” digitală. Benjamin Shultz și Yasmin Kirzeder subliniază că, deși un serviciu poate interveni, materialul poate rămâne accesibil pe alte platforme sau prin alte căutări. Există un risc constant ca numele unei persoane să fie folosit pentru a îndruma utilizatorii către instrumente de generare, transformând simpla prezență online a unei femei într-o vulnerabilitate pentru abuzuri sistematice.
Lena Schilling solicită ca platformele să își asume responsabilitatea pentru prevenirea răspândirii conținutului ilegal, nu doar pentru reacția la raportări. Ea subliniază că accesul la protecție nu trebuie să depindă de resursele personale ale victimei, ci de mecanisme de prevenție eficiente. Eurodeputata cere Comisiei Europene să asigure că, odată cu aplicarea noilor reguli, autoritățile naționale vor avea resursele și pregătirea necesară pentru a acționa concret, evitând situația în care interdicțiile rămân doar un simplu concept pe hârtie.
În cadrul Uniunii Europene, combaterea acestor abuzuri implică un cadru juridic complex, unde Regulamentul privind inteligența artificială va introduce interdicții specifice începând cu 2 decembrie 2026. Aplicarea acestui regulament va fi împărțită între Oficiul pentru IA al Comisiei, autoritățile naționale și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor. În paralel, Directiva privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice va impune statelor obligația de a incrimina producerea și publicarea materialelor sexuale falsificate, cu un termen de transpunere fixat pentru 14 iunie 2027.