Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) organizează evenimente pentru a marca împlinirea a 60 de ani de la adoptarea Decretului nr. 770 din 1966. Această măsură legislativă a restricționat sever accesul la întreruperea de sarcini la cerere, permițând procedurile doar în cazuri medicale specifice. Evenimentul de două zile sub titlul „O politică a fricii” analizează consecințele demografice și sociale ale acestei decizii de stat.
Luciana Jinga, expert la IICCMER, a explicat faptul că această politică a avut efecte profunde asupra corpului femeilor și asupra economiei. Ea a subliniat că generația de decreței, născută sub acest regim, va ieși în curând la pensie, punând presiune pe sistemul de protecție socială. Programul de comemorare include și un moment dedicat organizațiilor non-guvernamentale care au militat pentru crearea unui monument în memoria victimelor acestui decret.
Dragoș-Mihai Hotea, secretar de stat la Cancelaria Prim-ministrului, a vorbit despre modul în care statul a intervenit asupra corpului femeii, eliminând dreptul acestora de a decide. Restricțiile au forțat numeroase femei să apeleze la avorturi clandestine, în condiții de nesiguranță extremă, ceea ce a dus la pierderi de vieți omenești. El a menționat că aceste mentalități de control pot supraviețui regimului prin prejudecăți sociale sau discurs public iresponsabil.
Impactul asupra minorilor a fost unul tragic, conform declarațiilor oficiale. Dragoș-Mihai Hotea a amintit de copiii născuți cu malformații congenitale grave sau afecțiuni psihice, care au ajuns în cămine și spitale în condiții insalubre. Acești copii, care nu primeau asistență medicală corespunzătoare, au ajuns adesea să își găsească sfârșitul în secțiile de neuropsihiatrie infantilă. Această rețea de instituții a reprezentat un sistem de ocrotire deficitar în timpul perioadei comuniste.
Luminița Popescu, secretar de stat la ANES, a descris regimul ca pe un „stat eșuat” care a lansat un atac grav asupra cetățenilor săi. Ea a semnalat că, în anii '90, existau circa 100.000 de minori în casele de copii, victime ale politicii demografice. Statul comunist a sacrificat libertatea și sănătatea femeilor pentru a atinge obiective demografice, lăsând în urmă o masă uriașă de copii orfani și vieți curmate.
Decretul nr. 770 a reprezentat unul dintre cele mai dure instrumente de control social ale regimului comunist din România. Prin interzicerea accesului la avort, statul a încercat să forțeze creșterea populației, ignorând consecințele medicale și umane. Această perioadă a marcat o tranziție brutală de la drepturile individuale la impunerea unor norme demografice stricte, cu efecte care au persistat în societate și după căderea regimului.