România se află într-un moment critic în care partidele politice trebuie să valorifice șansa de a constitui o majoritate pentru susținerea unui guvern. Sorin Pâslaru avertizează că actuala situație internațională extrem de complicată nu permite continuarea unei perioade de instabilitate internă. Într-o lume marcată de conflicte, precum cel din Ucraina sau tulburările din Orientul Mijlociu, funcționarea fără un guvern este considerată un lux pe care statul nu și-l poate permite.
Pe termen scurt, găsirea unei soluții în Parlament pentru susținerea unui guvern este esențială, însă pe termen mediu, problema principală rămâne lipsa oamenilor competenți în politică. Sorin Pâslaru subliniază că persoanele realizate din punct de vedere financiar și intelectual preferă să stea pe margine, evitând jocul politic. Această absență lasă teren liber pentru o clasă politică descrisă ca fiind antiintelectuală, formată din persoane care folosesc politica drept mijloc de sporire a averii personale.
Comparativ cu Parlamentul European, cel din România este caracterizat printr-o lipsă de studiu, evaluări de impact și documentație solidă. În loc de procese legislative bazate pe calcule și opțiuni, în Parlament se regăsesc doar combinații de partid și declarații nesfârșite. Sorin Pâslaru observă că în clădirea Parlamentului nu se văd proiecte de lege sau cărți, ci doar o organizare a „găstilor” menită să extragă resurse publice sub formă de joburi, contracte și influență.
Problema incompetenței se extinde de la legislativ la nivelul întregii administrații, unde funcționarii de stat devin un refugiu pentru cei care nu pot performa în sectorul privat. Deficiențele sunt vizibile în sisteme precum TollRo sau platforma eSănătatea Mea, care funcționează deficitar deoarece nu au fost testate sau calibrate corect. Lipsa de expertiză de la nivelul superior face ca funcționarii să nu cunoască elementare din domeniul lor, afectând rezultatele pentru societate.
În ciuda acestor probleme, administrația și Parlamentul au asigurat progresul societății în ultimele două decenii, însă acum apar scadențe semnale de alarmă. România are nevoie de un buget pentru 2027 și de acces la finanțare internațională, mai ales că fondurile europene pentru perioada 2028–2035 vor fi mai puțin generoase. Fără o schimbare fundamentală a calității oamenilor din stat, capacitatea de a menține acest progres va fi sever compromisă.
Contextul economic rămâne unul de alertă, având în vedere că inflația din 2026 ar putea urca spre 6,9%. În acest cadru, stabilitatea fiscală și capacitatea de a atrage investiții sunt vitale pentru rezistența economică a țării. Într-un mediu în care prețurile la energie și mărfuri sunt influențate de instabilitatea globală, gestionarea corectă a resurselor publice devine o prioritate de securitate națională.