România se confruntă cu o provocare structurală majoră, trecând de la statutul de țară harnică și competitivă la cost, către nevoia de a deveni un actor care controlează procesele de decizie și profitabilitatea. Deși am dovedit capacitatea de a produce și de a integra industria auto, electronică și IT în piața europeană, rămânem în principal subcontractori. Obiectivul este transformarea unei economii bazate pe execuție într-una capabilă să gestioneze propriile mărci și rețele de distribuție.
Datele economice arată un dezechilibru profund între capitalul străin și cel autohton. La finalul anului 2024, soldul investițiilor străine directe în România a depășit 125 de miliarde de euro, în timp ce investițiile românești în străinătate au înregistrat doar 7,8 miliarde de euro. Acest raport de aproximativ 16 la 1 reflectă o dependență de capitalul extern, în condițiile în care firmele cu capital străin realizează aproximativ trei sferturi din exporturile de bunuri ale țării.
Inovația reprezintă un alt punct critic, evidențiat de un paradox între exporturile de tehnologie și capacitatea de cercetare. În ediția 2026 a European Innovation Scoreboard, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul inovare, cu o performanță de doar 41,8% din media europeană. Deși exporturile de produse cu tehnologie medie și înaltă sunt la 87,7% din media UE, lipsa investițiilor în cercetare limitează dezvoltarea propriilor idei în afaceri sofisticate.
Nivelul cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în România este critic, fiind de doar 0,46% din PIB în 2024, comparativ cu media europeană de aproximativ 2,2%. Diferența de finanțare este masivă: companiile din UE investesc în medie 597 de euro pe locuitor în cercetare, în timp ce în România această sumă este de doar 55 de euro. Statul contribuie și el minim, cu o alocare bugetară de 19,1 euro pe persoană, față de media europeană de 284,7 euro.
Rezultatele acestui deficit se reflectă în numărul scăzut de brevete și în absența unicornilor. În 2025, solicitanții din România au depus doar 41 de cereri de brevet la Oficiul European de Brevete, o scădere de aproape 35% față de anul precedent. La nivel global, România ocupă locul 49 din 139 de economii în Global Innovation Index 2025, confirmând dificultatea de a transforma talentul local în succes comercial de amploare.
Evoluția economică a României este marcată de o tranziție rapidă de la o economie planificată la una integrată în piața europeană după 1989. Această transformare a permis atragerea de capital și formarea unor generații de specialiști, însă a consolidat și rolul de platformă industrială pentru corporații străine. În prezent, succesul economic depinde de capacitatea de a trece de la simpla asamblare la proiectare și controlul lanțurilor valorice.
Radu Magdin propune patru repere pentru anul 2047: creșterea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare la 1,5% din PIB, creșterea stocului de investiții românești în străinătate la o cincime din cel străin, depunerea anuală a peste o mie de brevete europene și atingerea unui nivel în care cel puțin cincizeci de companii românești să realizeze peste jumătate din cifra de afaceri în afara țării.