Scriitorul și eseistul Andrei Pleșu a lansat o critică dură la adresa retoricii patriotarde, făcând referire directă la sintagma „naționalism sănătos”. Această formulare a fost utilizată recent în spațiul public de către președintele Nicușor Dan, fără a fi însoțită de explicații detaliate. Într-un text publicat pe pagina sa de Facebook, intitulat „Patria și mapamondul”, Pleșu analizează capcanele și ridicolul mândriei naționale care devine excesivă și nejustificată.
Pentru a ilustra acest fenomen, Pleșu relatează un eveniment petrecut la mijlocul anilor ’90, în timpul unui dineu diplomatic organizat de Ambasada Franței. La această întâlnire, în prezența elitei culturale, academicienilor și demnitarilor, a participat ministrul francez al Culturii, Jacques Toubon. Ce urma să fie o discuție protocolară a degenerat rapid într-o „conversațiune patriotică”, în care participanții români au încercat să demonstreze că reperele universale sunt, de fapt, realizări ale românilor.
În cadrul acestui eveniment, interlocutorii au început să revendice succesul unor domenii cheie în fața ministrului francez. S-a susținut că teatrul absurdului a fost inventat de Eugen Ionescu și că sculptura modernă este o realizare a lui Constantin Brâncuși. Mai mult, s-a încercat să se argumenteze că aviația este o „afacere românească”, menționând nume precum Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă, provocând o stare de neliniște și o scădere a poftelor de mâncare la oaspeții străini.
Evoluția discuției a atins cote de absurditate atunci când s-a încercat revendicarea unor concepte fizice. Participanții au sugerat că nici măcar mersul sau sonicitatea ar fi invenții românești, citând numele lui Gogu Constantinescu pentru a explica mecanismele de transmitere a energiei. Pleșu descrie atmosfera de la masă ca fiind una apăsătoare, în care oaspeții străini au părut umiliți, în timp ce asistența română manifesta o mândrie națională exagerată.
Această formă de patriotism, pe care autorul o asociază cu o mentalitate de tip „clinică psihiatrică”, transformă Europa într-o simplă peninsulă a Valahiei în ochii celor care o practică. Pleșu subliniază că astfel de derapaje nu aduc prestigiu, ci doar o imagine de neînțelegere și ridicol. Critica sa vizează modul în care dorința de a demonstra superioritatea națională distorsionează realitatea istorică și culturală în detrimentul dialogului diplomatic autentic.
În spațiul public românesc, dezbaterile privind identitatea și valorile naționale sunt frecvente, însă adesea acestea adoptă forme controversate. Discursurile despre patriotism sunt utilizate în diverse contexte politice, de la administrația locală la nivelul instituțiilor centrale, generând adesea controverse privind limitele între mândria legitimă și retorica populistă care poate afecta imaginea țării în exterior.