Metodologia de control fiscal în România suferă o transformare majoră, trecând de la verificarea simplă a documentelor justificative la o analiză integrată a datelor. Această schimbare de paradigmă este determinată de presiunea reducerii deficitului bugetar și de noile capacități de digitalizare ale ANAF. Conform expertizei oferite de Călin Stan, Partener, Avocat Băncilă Diaconu și Asociații SPRL, accentul se mută de la existența facturilor către verificarea realității economice din spatele declarațiilor fiscale ale contribuabililor.
Noua abordare a inspectorilor fiscale vizează evaluarea coerenței întregului model de afaceri, nu doar a unor operațiuni individuale. Autoritatea caută să determine dacă profitul și baza impozabilă declarate reflectă activitatea economică efectivă desfășurată de companii. Informările publicate de ANAF indică faptul că o direcție principală este identificarea discrepanțelor dintre declarațiile fiscale și alte surse de date disponibile, precum deconturile de TVA, declarațiile informative sau informațiile din sistemul RO e-Factura.
Zonele de maxim interes pentru organele de control rămân serviciile de management, IT, resurse umane și consultanță furnizate de entități afiliate. În aceste cazuri, simpla existență a contractelor sau a facturilor nu mai garantează deductibilitatea fiscală. Inspectorii urmăresc demonstrarea beneficiului economic concret obținut de societatea din România. Astfel, documentația trebuie să susțină atât prestarea efectivă a serviciului, cât și utilitatea acestuia pentru ansamblul activităților economice ale firmei.
O altă direcție de control vizează tranzacțiile dintre persoane afiliate și prețurile de transfer. ANAF monitorizează ajustarea condițiilor financiare pentru împrumuturile intragrup, analiza dobânzilor aplicate și verificarea tranzacțiilor comerciale în raport cu principiul valorii de piață. Este esențială analiza de congruență între realitatea economică și prețul aplicat, ceea ce impune companiilor o pregătire extrem de riguroasă a documentației specifice pentru a evita sancțiunile.
Digitalizarea administrativă a generat un volum fără precedent de informații, utilizate acum pentru analiza de risc și selectarea contribuabililor. Companiile se confruntă cu necesitatea de a explica rapid orice abatere identificată de algoritmi. Dacă anterior apărarea se construia pe documente contabile, acum este vital să se demonstreze coerența între contabilitate, sistemele operaționale și raționamentele economice. Fragmentarea informațiilor între departamente crește probabilitatea unui control și costul gestionării acestuia.
Evoluția acestui sistem de monitorizare fiscală are loc într-un context macroeconomic marcat de eforturi de consolidare a bugetelor de stat. În perioada actuală, diverse administrații fiscale din regiune, precum cea din Ucraina, încearcă reducerea deficitului bugetar prin măsuri de control și optimizare a veniturilor. Această tendință globală de disciplină fiscală se reflectă și în noile instrumente digitale implementate de autoritățile române pentru a identifica zonele de risc.