Serbia funcționează ca un refugiu pentru persoanele urmărite de autoritățile judiciare din diverse state, conform unei analize publicate de publicația sârbă Vreme. Printre cazurile de notorietate menționate se numără fostul deputat român Sebastian Ghiță, care s-a stabilit în Serbia după plecarea din România. Acesta beneficiază de azil în țara sârbă, în ciuda faptului că este vizat de mai multe anchete penale în România, inclusiv pentru suspiciuni de corupție.
Problema principală constă în faptul că acordurile de extrădare dintre statele din Balcanii de Vest nu garantează obligatoriu predarea persoanelor urmărite. Factori precum deținerea cetățeniei duble, limitările specifice din tratatele bilaterale și contextul politic pot bloca executarea condamnărilor sau continuarea proceselor penale. Această situație creează un scut pentru fugarii de la justiție, care folosesc barierele juridice pentru a evita pedepsele pronunțate în țările de origine.
Un exemplu relevant este cel al lui Svetozar Marović, fost președinte al uniunii statale Serbia și Muntenegru, condamnat pentru corupție în Muntenegru. Deși există un acord care permite predarea pentru infracțiuni de corupție și criminalitate organizată, autoritățile de la Belgrad au refuzat extrădarea sa în 2016. Termenul de executare a pedepsei sale este stabilit pentru 10 octombrie 2026. Profesoara de drept Vesna Rakić Vodinelić susține că relațiile politice influențează aceste decizii.
Serbia protejează și alte figuri controversate, precum Novak Đukić, fost general al armatei Republicii Srpska, condamnat în Bosnia și Herțegovina la 20 de ani de închisoare pentru o crimă de război. Belgradul a refuzat extrădarea sa invocând cetățenia sârbă. De asemenea, Milan Radoičić, vizat de autoritățile din Kosovo, nu poate fi predat deoarece Serbia nu recunoaște independența Kosovo și nu are un acord de extrădare cu Priștina. Acest lucru complică orice procedură judiciară regională.
Situații similare apar și în Bosnia și Herțegovina, unde cetățenii bulgari sau croați evită predarea. Cazul lui Cvetan Vasilev, om de afaceri bulgar acuzat de deturnarea unor sume mari, arată că azilul politic poate fi obținut chiar și după fugă. Totodată, frații Zdravko și Zoran Mamić, condamnați în Croația pentru deturnarea fondurilor clubului Dinamo Zagreb, au reușit să rămână în Bosnia și Herțegovina prin obținerea cetățeniei locale, evitând astfel pedepsele primite.
Spre deosebire de regiunea Balcanilor de Vest, statele membre ale Uniunii Europene utilizează mandatul european de arestare. Acest mecanism simplifică și accelerează procesul de predare a persoanelor urmărite sau condamnate. În Balcani, acordurile de extrădare semnate începând cu anul 2010 au limitări majore, cum ar fi imposibilitatea aplicării lor pentru fapte comise înainte de intrarea în vigoare sau pentru infracțiuni de război, ceea ce prelungește procedurile pe ani de zile.