Fostul director al Penitenciarului Baia Mare, Horia Ștefan Chiș, a fost condamnat de Tribunalul Maramureș la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni de închisoare cu executare. Acesta a fost trimis în judecată în urma unei anchete DNA pentru folosire abuzivă a funcției în scop sexual, ultraj, purtare abuzivă și șantaj. Instanța a stabilit că acesta a profitat de poziția de superioritate pentru a obține favoruri de natură sexuală de la două femei aflate în subordinea sa.
Dosarul penal a scos la iveală un volum de mesaje de natură indecentă și nepotrivite, trimise de director subalternelor sale, adesea în timpul nopții. Documentele tribunalului descriu utilizarea unor apelative precum „Pisule”, „miau” sau „pisoi”, precum și insistențele agresive pentru răspuns. Horia Ștefan Chiș a reprosat angajatetelor faptul că răspunsurile lor erau prea scurte, prea neutre sau că aveau o „nuanță academică, militară și superioară”, manifestând o presiune psihologică constantă.
Subordonatele au declarat că aceste interacțiuni le creau un disconfort major și că încercau să mențină o comunicare minimă doar pentru a evita represaliile profesionale. Femeile au susținut că, în cazul în care nu răspundeau la mesajele personale, erau ulterior criticate în ședințe sau chestionate în birou și pe holurile unității. Această conduită duală a fost identificată de judecători: directorul alterna între rolul de șef seducător și cel de lider extrem de sever.
Apărările invocate în proces, care susțineau că mesajele ar fi avut o caracterizare de susținere morală, filosofică sau metafizică, au fost respinse categoric de instanță. Tribunalul a concluzionat că astfel de mesaje nu pot primi o explicație de natură filosofică și că intenția era de a obține o apropiere personală și fizică. Judecătorii au subliniat că subordonatele nu puteau reacționa la fel de liber ca în cazul unor persoane aflate pe poziții egale, din cauza ierarhiei.
Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, Horia Ștefan Chiș a primit și alte restricții impuse de Tribunalul Maramureș. Pentru o perioadă de cinci ani, acesta i se interzice dreptul de a mai ocupa funcția de director de penitenciar. De asemenea, instanța i-a interzis dreptul de a comunica sau de a se apropia de cele trei persoane menționate în dispozitivul sentinței, marcând astfel finalul unui proces de amploare pentru corupția și abuzul de putere.
Cazul este o demonstrație a modului în care ierarhia instituțională poate fi utilizată pentru a exercita control și presiune asupra angajaților. În sistemul penitenciar, relația dintre conducere și personalul de subordine este strict reglementată pentru a preveni astfel de abuzuri de autoritate. Aceste incidente de hărțire la locul de muncă subliniază necesitatea unor mecanisme de control mai riguroase în cadrul instituțiilor de aplicare a legii din România.