Statul român se confruntă cu o datorie masivă către magistrați, suma restanțelor salariale ajungând la peste 1,85 miliarde euro pentru anul 2024. Această valoare, care reprezintă 0,57 procent din PIB, este comparabilă cu costul construcției a patru spitale regionale. Documente oficiale și o decizie a CEDO arată că aceste obligații financiare provin din procese juridice inițiate de magistrați de-a lungul multor ani.
Primul val de acțiuni legale a fost lansat între anii 2006 și 2009, când judecătorii au contestat discriminarea salarială față de alte categorii de funcționari publici. Aceștia au cerut un sistem de remunerare mai avantajos, similar cu cel al altor grupuri beneficiare de fonduri publice. În perioada 2006-2008, Guvernul a plătit deja suma de 124.273.380 euro către judecători pentru a executa hotărârile judecătorești obținute în acele procese.
Un al doilea val de litigii a apărut între anii 2016 și 2021, concentrându-se pe interpretarea deciziilor anterioare. Acest nou set de acțiuni a vizat diferențele de tratament dintre judecători și procurorii din parcheturile specializate. Pentru a gestiona aceste plăți, Guvernul a trebuit să utilizeze fonduri din bugetul de rezervă, deoarece sumele datorate au depășit bugetele anuale planificate pentru magistrați.
În cursul anului 2023, sumele necesare pentru soluționarea acestor dosare au crescut semnificativ. Guvernul a alocat 155.263.157 euro din bugetul de rezervă, dintre care 66.801.619 euro au fost direcționați către Curtea de Casație și Parchetul Public. Aceste fonduri au fost destinate exclusiv achitării restanțelor și a dobânzilor aferente deciziilor judecătorești, încercând să acopere deficitul creat de obligațiile de plată.
CEDO a analizat o cerere formulată de cinci judecători care solicitau plata imediată a unor restanțe de 300.000 euro. Instanța europeană a respins această solicitare, argumentând că statul are dreptul să plătească aceste sume în mod eșalonat. Motivul principal invocat de CEDO a fost situația financiară excepțional de proastă prin care trece România, oferind astfel o justificare pentru plata fragmentată a datoriei.
Situația financiară a statului este marcată de tensiuni juridice și administrative constante. În acest context, Curtea Constituțională a constatat un conflict de natură constituțională între Parlament și Guvern în cazul ordonanței SAFE. Aceste dispute între puterea legislativă și cea executivă adaugă un nivel suplimentar de incertitudine asupra gestionării resurselor publice și a stabilității cadrului legislativ din țară.