Cazul cunoscut sub numele de „Operațiunea Bradul” reprezintă una dintre cele mai misterioase și violente serii de crime din perioada comunistă. Într-un interval scurt de timp, patru femei au fost asasinate cu o brutalitate extremă în zona Predeal și Poiana Brașov, însă nicio anchetă nu a reușit să identifice criminalul în serie. Speculațiile indică faptul că Securitatea a intervenit pentru a mușamaliza faptele, protejând probabil un membru al elitei de la organele represive.
Prima victimă a fost Maria Sârcă, o muncitoare de la Fabrica de Panificație Timișoara, descoperită moartă pe 21 septembrie 1969 în zona căii ferate de la Predeal. Tânăra fusese ștrangulată și găsită goală de la brâu în jos, într-o poziție ginecologică, fiind probabil lovită cu un fier în cap. După această primă victimă, tensiunea a crescut enorm când în februarie 1971 a fost găsită Gisela Borman, o turistă germano-vestacasă, moartă la rădăcina unui brad în Poiana Brașov.
Situația a devenit critică pentru imaginea regimului deoarece Gisela Borman a fost jefată, iar moartea unei străine păta prestigiul stațiunii de lux. Ulterior, pe 22 februarie 1971, a fost găsită cadavrul lui Ana Pereanu, soția unui colonel de la Securitate, care dispăruse de la patinoar. Modul de operare a fost similar, fiind vorba despre ștrangulare și abuz, ceea ce a indicat prezența unui criminal în serie care opera chiar în zona frecventată de prototipendada partidului.
Ancheta a fost de o amploare colosală, implicând mobilizarea unor resurse masive de către autorități pentru a găsi făptașul. Miliția a percheziționat 71.000 de locuințe și a supus anchetei peste 4.000 de persoane, în timp ce peste 7.000 de indivizi cu probleme psihice au fost cercetați. În ciuda acestor eforturi, pe 1 aprilie 1971, Maria Blănaru a devenit a patra victimă, fiind găsită moartă în zona Predeal, ceea ce a confirmat natura serială a crimelor.
Un suspect major a fost colonelul Stelian Pereanu, soțul victimei de la Coliba Haiducilor, care era bănuit că și-a ucis propria soție. Microfoanele instalate în casa sa au surprins o mărturie beată în care acesta descria modul în care o asfixiase pe femeie. Totuși, deși existau probe și martori, acesta a fost protejat de șefii de la Securitate și DIE, fiind ulterior ascuns din motive medicale, ceea ce a blocat investigațiile.
În perioada comunismului, regimul utiliza propaganda pentru a promova imaginea unei societăți perfecte și sigure, interzicând mediatizarea crimelor violente. Ziarele oficiale precum Scînteia se concentrau pe realizări economice, iar faptele criminale erau prezentate doar ca exemple de educație după ce vinovății erau deja condamnați. Această politică de ascundere a realității a permis ca astfel de cazuri de criminalitate extremă să rămână nesoluționate și să fie îngropate în secrete de stat.