Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile a lui Călin Georgescu și a lui Ionel Rusen, pe 29 septembrie. Instanța a stabilit că există riscuri concrete ca fostul candidat la Președinție să se sustragă anchetei penale. Decizia a fost luată în cadrul unui dosar care vizează acuzații de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, implicând un prejudiciu de 1,1 milioane de euro.
Unul dintre argumentele centrale ale instanței este o conversație confidențială dintre Călin Georgescu și Ionel Rusen. În această discuție, Georgescu i-ar fi cerut lui Rusen să identifice o locuință în Italia care să fie „securizată” și să „intre sub incidența legii italiene”. În cadrul aceleiași discuții, au fost folosite expresii precum „să ia copiii și gata” și „important e să nu detecteze nimeni nimic”, subliniind dorința de a evita detectarea activităților sale.
Instanța a evidențiat, de asemenea, planurile de obținere a azilului politic. În mai 2025, Călin Georgescu i-ar fi solicitat lui Rusen să întreprindă demersuri pentru obținerea azilului politic, atât pentru el, cât și pentru persoanele care îi oferă sprijin. În acest context, au fost invocate relații din Italia și existența unui fost procuror care ar fi putut facilita această procedură de stabilitare în străinătate.
Alte probe menționate în motivarea Curții de Apel București includ echipamente de bruiaj găsite în autoturismul folosit de Călin Georgescu. Mai mult, au fost descoperite documente cu mențiunile „Diplomatic Passport – Order of Malta” și „Diplomatic Id” emise pe numele său. Totuși, Ordinul Suveran Militar de Malta a confirmat oficial că Georgescu nu este membru al acestei instituții și că aceasta nu a emis documentele respective.
Decizia nu a fost însă unanimă în cadrul colegiul de judecători. Magistratul Cristina Grecu a formulat o opinie separată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru arestarea preventivă. Aceasta a argumentat că simpla intenție de a achiziționa o proprietate în Italia și descoperirea echipamentelor de bruiaj nu constituie, prin ele însele, dovezi suficiente pentru a demonstra un risc real de fugă din țară.
În cadrul proceselor penale de acest tip, instanțele evaluează dacă măsurile de control judiciar sunt suficiente sau dacă este necesară încarcerarea pentru a proteja ordinea publică. În cazul actual, majoritatea completului a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Judecătorii au concluzionat că riscul de sustragere și de influențare a procesului este actual, având în vedere toate elementele de legătură cu străinătatea.