Noua procedură de „normare” a muncii magistraților, care intră în vigoare pe 15 septembrie, este menită să evidențieze real deficitul de resurse din sistemul de justiție. Judecătorul Claudiu Drăgușin, membru CSM, explică faptul că acest mecanism nu este o metodă de a întârzia procesele, ci un instrument de transparență. Scopul este ca dosarele să nu mai fie aruncate automat pe masa judecătorilor care sunt deja supraîncărcați, evitând astfel transformarea imposibilului în rutină.
Sistemul de normare va prioritiza dosarele urgente, precum cele privind arestarea, minorii sau tratamentele medicale de urgență, care nu vor fi supuse listelor de așteptare. În schimb, alte categorii de cauze vor fi supuse unui mecanism de repartizare bazat pe capacitatea de referință a instanțelor. Obiectivul este ca judecătorul să aibă timpul necesar pentru a analiza probele și a oferi o soluție temeinică, în loc să gestioneze doar un volum imens de acte.
Simulările efectuate arată că anumite instanțe vor avea probleme serioase cu listele de așteptare. De exemplu, la Judecătoria Sectorului 1, rata de preluare a cauzelor este de 86,8%, ceea ce înseamnă că aproximativ 7.400 de dosare ar putea intra în așteptare. La Judecătoria Cluj-Napoca, volumul estimat de dosare care ar putea rămâne în așteptare este de circa 5.200, evidențiind astfel necesitatea de a aduce mai mulți judecători și grefieri.
În ceea ce privește riscul de prescripție, Claudiu Drăgușin subliniază că mecanismul nu este conceput pentru a amâna soluționarea dosarelor penale. Ministerul Public sau conducerea instanței pot activa prioritizarea pentru cauzele care se apropie de termenul de prescripție. În prezent, sistemul de justiție se confruntă cu un deficit de peste 800 de posturi de judecător, iar volumul de activitate a crescut cu aproape 50% în ultimii cinci ani.
Problemele de personal sunt acute, existând un necesar suplimentar de peste 4.800 de grefieri și sute de asistenți ai judecătorului. Judecătorul subliniază că nu se mai poate ascunde lipsa de resurse sub volumul de dosare și că este necesară o implicare a Guvernului și a Parlamentului. Soluția reală nu este doar normarea, ci o degrevare efectivă a instanțelor prin măsuri legislative și administrative concrete.
În România, sistemul de justiție funcționează într-un context în care resursele umane sunt limitate, existând aproximativ 4.500 de judecători în activitate. Această cifră reflectă un deficit semnificativ față de necesarul de posturi, într-un moment în care volumul de cazuri este în creștere constantă. Absența unor măsuri de deblocare a recrutării directe a contribuit la starea actuală de aglomerație din instanțe.