Procurorul Claudiu Sandu, membru în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), a reacționat dur în urma unei operațiuni de tip comando prin care un cetățean american a extras ilegal un copil minor din România. Evenimentul, care a implicat plăți către surse din teren și utilizarea unui avion privat, a ridicat semne de întrebare privind capacitatea autorităților de a proteja cetățenii pe teritoriul țării. Sandu a descris situația ca fiind o dovadă că România funcționează ca un „sat fără câini”.
Incidentul a luat amploare după ce tatăl, un cetățean american, a organizat „Operațiunea Gardaland” pentru a-și recupera fiul. Acesta a angajat detectivi privați și un pilot de avion pentru a planifica fuga minorului către un aeroport din Bulgaria. Procesul de extragere a fost atât de detaliat încât tatăl s-a laudat ulterior cu modul în care a reușit să acționeze, oferind chiar recomandări altor părinți care se află în situații similare.
Claudiu Sandu a subliniat că, deși procedurile judiciare din cadrul Uniunii Europene pot fi extrem de lungi, acest lucru nu justifică faptul că un individ decide să își facă singur dreptate. El a menționat că există convenții clare de recunoaștere a actelor judiciare între statele membre, însă această operațiune de tip comando a ignorat complet cadrul legislativ comunitar. Procurorul a criticat faptul că grupări private sunt dispuse să răpească copii contra unor sume de bani.
O problemă centrală ridicată de membru CSM este lipsa de rapiditate a instituțiilor de stat în momentul în care răpirea a avut loc. Sandu s-a întrebat ce au făcut autoritățile române de la momentul informării până la plecarea echipei din țară. El a afirmat că instituțiile, în frunte cu SRI, ar fi trebuit să intervină de urgență pentru recuperarea minorului, dar că minorul a fost deja scos din țară înainte ca cineva să găsească un dosar cu șină.
Conflictul a început prin faptul că minorul fusese adus anterior în România de către mama sa, care l-a luat ilegal din Italia. Această succesiune de acțiuni ilegale a dus la o situație în care tatăl a considerat necesară intervenția directă pentru a transfera copilul în Italia, locul de reședință al său. Procurorul nu a pus la îndoială validitatea actelor emise de autoritățile italiene, ci doar metoda violentă și ilegală de aplicare a deciziilor.
În cadrul Uniunii Europene, deciziile de custodie și repatrierea minorilor sunt reglementate prin convenții internaționale și proceduri de cooperare judiciară între statele membre. Aceste mecanisme sunt menite să prevină situațiile de tip „justiție proprie”, unde cetățenii ignoră autoritatea statului pentru a obține rezultate rapide. Încălcarea acestor reguli prin operațiuni private de extragere subminează autoritatea instituțiilor de aplicare a legii și siguranța juridică a minorilor.