Decizia Curții Constituționale a României privind plata restanțelor salariale magistraților a generat reacții dure din partea economiștilor. Cristian Păun a criticat dur obligarea statului român la plata unor sume uriașe câștigate de magistrați în instanță, după ce Guvernul nu a reușit să blocheze aceste plăți. Profesorul universitar subliniază că acest efort financiar masiv este unul care nu poate fi susținut fără a afecta restul populației.
Cristian Păun estimează că impactul financiar direct asupra bugetului de stat va fi de un miliard de euro. Această sumă va fi direcționată către Justiție, într-un context în care, conform economistului, nu se obțin rezultate concrete în afara prescrierilor și a unor pagube nerespectate pe dosare judecate. El a declarat că sunt bani pe care statul nu îi are și pe care va trebui să îi extragă de la ceilalți cetățeni.
Economistul a atacat și teoriile politice care susțin că majorările de salarii în sectorul bugetar pot stimula economia. Cristian Păun consideră că argumentele folosite în culisele guvernamentale sunt deconectate de realitatea economică. El a ironizat ideea că un miliard de euro injectat prin salarii va genera creștere de PIB și va scăpa țara de recesiune, avertizând că acest lucru va duce doar la datorii și dobânzi mai mari.
Un alt risc major identificat de profesor este efectul de domino asupra sectorului privat. Cristian Păun susține că companiile private vor fi forțate să crească salariile pentru a nu rămâne în urmă față de nivelul celor din Justiție. Această presiune salarială, combinată cu majorările salariului minim și ale celor din bugetar, ar putea crea un dezechilibru economic major, în loc să aducă dezvoltarea anticipată de decidenții de la București.
Problema este agravată de caracterul permanent al acestor cheltuieli din sistemul judiciar. Cristian Păun a menționat că, la pierderile din PNRR și la cei 700 de milioane de Euro din dosarul Pfizer, aceste plăți aduc totalul aproape de 1% din PIB. El a subliniat că suma pentru restanțele magistraților trebuie găsită atât pentru anul curent, cât și pentru anii viitori, ceea ce face situația financiară extrem de dificilă.
Această problemă a restanțelor salariale în Justiție se înscrie într-un context de presiune financiară asupra bugetului de stat, unde pierderile și plățile obligatorii încep să consume proporții semnificative din produsul intern brut. Gestionarea acestor sume devine o provocare critică pentru stabilitatea fiscală, în condițiile în care alte fonduri, precum cele din cadrul PNRR, sunt deja supuse unor riscuri de pierdere sau de utilizare strict condiționată.