Înalta Curte de Casație și Justiție a României a reacționat imediat după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerile depuse de cinci magistrați români. Aceștia contestaseră amânarea plății unor drepturi salariale, însă CEDO a decis că eșalonarea efectuată prin decizia fostului Guvern Bolojan nu a încălcat drepturile reclamanților. Înalta Curte a declarat că respectă autoritatea jurisprudenței europene, dar subliniază necesitatea unei analize riguroase a circumstanțelor specifice cauzei.
Conform comunicatului transmis de ICCJ, decizia CEDO de la data de 22 octombrie 2026 recunoaște faptul că statul poate eșalona executarea obligațiilor financiare în anumite condiții. Această posibilitate nu echivalează, conform instanței europene, cu înlăturarea obligației de plată sau cu lipsirea de efecte a hotărârilor judecătorești definitive. Totuși, ICCJ consideră că acest precedent trebuie privit prin raportare la ansamblul considerentelor reținute de Curtea de la Strasbourg.
Instituția pune accent pe o distincție juridică esențială între cazul analizat de CEDO și litigiul inițiat de Înalta Curte împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor. În timp ce cauza europeană a vizat compatibilitatea mecanismelor de eșalonare cu garanțiile Convenției, litigiul ICCJ vizează respectarea cadrului normativ de către autoritățile executive. Problema centrală în România este asigurarea resurselor bugetare necesare pentru executarea hotărârilor, conform calendarului de eșalonare stabilit unilateral de guvern.
ICCJ a precizat că decizia CEDO nu reprezintă o soluționare a litigiului propriu și nu poate fi folosită pentru a valida sau invalida automat pretențiile formulate în procesul național. Această poziție subliniază faptul că cele două procese au obiecte și temeiuri juridice distincte. Înalta Curte continuă să susțină că autoritățile trebuie să îndeplinească obligațiile care decurg din propriul cadru normativ, indiferent de interpretările oferite în alte cauze similare.
Această dispută juridică apare într-un context în care administrația publică gestionează presiuni bugetare semnificative. În perioada actuală, rectificările bugetare sunt considerate vitale pentru susținerea proiectelor în derulare, ceea ce pune sub semnul întrebării capacitatea statului de a onora toate obligațiile financiare imediate. Tensiunea dintre executiv și justiție rămâne un punct critic în gestionarea resurselor publice și a plăților către funcționarii statului.
Decizia CEDO privind eșalonarea plăților către magistrați marchează un punct de referință în modul în care statul român poate gestiona restanțele salariale. Această evoluție juridică reflectă conflictul constant dintre necesitățile de echilibrare a bugetului de stat și respectarea drepturilor financiare garantate de deciziile judecătorești definitive, într-un cadru de control european.