Înalta Curte de Casație și Justiție a reacționat oficial, joi, 22 octombrie, în urma deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului privind restanțele salariale ale magistraților. Instituția susține că decizia CEDO, prin care au fost respinse plângerile unor judecători, nu invalidează solicitările magistraților din procesul deschis împotriva Guvernului. Judecătorii de la ÎCCJ insistă că autoritățile de stat rămân obligate să respecte calendarul de plată stabilit, indiferent de concluziile instanței europene.
Conform comunicatului emis de ÎCCJ, există o distincție juridică fundamentală între analiza făcută de CEDO și litigiul intentat împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor. Judecătorii europeni au examinat compatibilitatea mecanismelor de eșalonare a plăților cu garanțiile oferite de Convenție, nu obligația de a plăti sumele datorate. ÎCCJ subliniază că procesul național nu vizează contestarea legalității eșalonării, ci respectarea propriului cadru normativ de către autoritățile executive.
Magistrații de la ÎCCJ argumentează că problema juridică supusă instanței naționale vizează respectarea regulilor instituite de statul însuși. Autoritățile trebuie să asigure resursele bugetare necesare pentru executarea hotărârilor judecătorești, conform calendarului de eșalonare stabilit unilateral de Guvern. Într-un comunicat, instanța precizează că există o diferență majoră între posibilitatea statului de a reglementa modalitatea de plată și obligația de a respecta regulile pe care le-a instituit.
Înalta Curte de Casație și Justiție a avertizat că decizia CEDO nu reprezintă o soluționare a litigiului inițiat de magistrați și nu poate fi folosită pentru a valida sau invalida pretențiile formulate. Judecătorii au cerut ca dezbaterea publică să se bazeze pe conținutul efectiv al deciziei europene, evitând interpretările selective sau extrapolările care depășesc limitele cauzei. Instituția afirmă că respectă autoritatea jurisprudenței CEDO, dar subliniază temeiurile juridice distincte ale celor două cauze.
Decizia CEDO a fost pronunțată în unanimitate, respingând cererile formulate de cinci judecători și foști judecători români. Aceștia se plângeau de neexecutarea integrală a unor hotărâri prin care statul era obligat să plătească despăgubiri pentru diferențe de remunerație, considerate discriminatorii față de alte categorii de funcționari. Instanța europeană a analizat dacă întârzierile în executarea acestor hotărâri încalcă Convenția, fără a aborda direct litigiul privind calendarul de plată a restanțelor.
Conflictul privind plata salariilor restante ale magistraților se înscrie într-un context de tensiuni administrative privind gestionarea resurselor bugetare pentru executarea hotărârilor judecătorești. Această dispută juridică între ÎCCJ și Guvernul României pune sub semnul întrebării capacitatea statului de a respecta propriile mecanisme de eșalonare a datoriilor financiare, afectând direct drepturile salariale ale personalului judiciar.