Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul depus de Dominic Fritz împotriva sentinței care a constatat că acesta s-a aflat în conflict de interese. Magistrații au stabilit că acțiunile sale au fost întreprinse în mod conștient și deliberat, în ciuda faptului că se afla în funcția de primar de doar două zile. Decizia vine după ce recurentul a încercat să conteste legalitatea sancțiunilor și procedurile de judecată aplicate în acest caz.
Analiza instanței arată că Dominic Fritz a semnat referatul de aprobare pentru un proiect de urbanism, deși era debitor față de beneficiarul indirect al acestuia. Deși a susținut că a făcut acest lucru doar pentru a asigura continuitatea procedurii iniciate de fostul primar, magistrații consideră că acest argument reprezintă o mărturisire a intenției sale. El cunoștea situația de conflict, având raportul de creditare declarat public în declarația de avere, ceea ce exclude eroarea sau ignoranța.
În ceea ce privește beneficiul material, Înalta Curte a explicat că aprobarea documentației de urbanism reprezintă finalitatea serviciului de proiectare, valorificând economic activitatea proiectantului. Instanța a precizat că legea nu impune un prag valoric minim pentru ca un incident de integritate să fie sancționat. Chiar dacă nu s-a dovedit un prejudiciu financiar direct pentru municipalitate, magistrații au subliniat că s-a atins încrederea publică prin crearea unei aparențe de părtinire.
Dominic Fritz a invocat faptul că interdicția de trei ani de a ocupa funcții publice este o sancțiune disproporționată, având în vedere rolul său de lider de partid. Magistrații au recunoscut că impactul asupra carierei sale politice este real și sever, însă au menționat că această consecință este previzibilă pentru orice ales care încalcă normele de integritate. Sancțiunea nu îi interzice activitățile profesionale în mediul privat, ci doar participarea la funcții eligibile.
Magistrații au respins și argumentele privind încălcarea dreptului la apărare sau prescripția răspunderii administrative. Instanța a considerat că termenul de judecată a fost suficient pentru organizarea apărării și că asistența juridică a fost asigurată pe tot parcursul procesului. De asemenea, autosesizarea Agenției Naționale de Integritate a avut loc în termenul legal, întrerupând cursul prescripției și permițând continuarea evaluării raportului de integritate.
În sistemul juridic român, Agenția Națională de Integritate (ANI) are rolul de a monitoriza și evalua patrimoniul și interesele persoanelor care ocupă funcții publice. Această instituție verifică dacă deciziile luate de funcționari sau aleși pot fi influențate de interese personale, fiind un pilon central în combaterea corupției și protejarea imparțialității administrației publice.