Președintele Nicușor Dan a declarat, la Cotroceni, că observă progrese în sistemul judiciar, subliniind că activitatea procurorilor șefi pare să se fi dinamizat. Șeful statului a cerut noilor magistrați să aibă „curajul propriei opinii” și a menționat că separarea cercetării penale de spectacolul televizual reprezintă un pas înainte. Totuși, aceste observații se ciocnesc de realitatea documentată din instanțe, unde procesele sunt împinse spre prescripție sau sunt influențate de decizii administrative.
Un caz recent evidențiază impactul întârzierilor procedurale asupra răspunderii penale. Judecătorul Vlad Andriescu de la Tribunalul București a dispus control judiciar pentru Călin Georgescu, însă acesta este același magistrat care, în dosarul lui Dan Dungaciu, a întârziat motivarea unei soluții cu aproximativ un an și trei luni. Conform informațiilor de la G4Media, acest interval de timp a dus la prescrierea răspunderii penale în cazul respectiv, demonstrând cum lipsa de promptitate afectează cursul justiției.
O altă situație controversată vizează intervenția procurorului general Cristina Chiriac în cazul judecătoarei Sorina Marinaș de la Curtea de Apel Craiova. Aceasta a solicitat strămutarea unui dosar, fapt ce a dus la renunțarea judecătoarei de a trimite o sesizare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Investigat de Centrul de Investigații Media, cazul include și o mențiune controversată într-un act al Parchetului General, care susținea că petenta ar fi cerut strămutarea, lucru negat categoric de această din urmă.
În acest context, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a decis, la un vot de patru la trei, să nu sesizeze Inspecția Judiciară cu privire la acest demers. Decizia CSM vine într-un climat de tensiune, marcat de restricționarea accesului jurnaliștilor la anumite ședințe disciplinare, cum a fost cazul judecătorului Laurențiu Beșu. Aceste bariere de informare și deciziile de a nu verifica procedurile parchetului ridică semne de întrebare privind independența și transparența sistemului.
Situația actuală reflectă o prăpastie între discursul oficial despre echilibru și mecanismele de funcționare ale instanțelor. Deși Nicușor Dan menționează că majoritatea magistraților sunt oameni corecți, raportările de la Recorder și investigațiile recente arată presiuni asupra judecătorilor și schimbări de completuri în dosare de corupție. Fără explicații verificabile pentru fiecare decizie care schimbă direcția unui dosar, încrederea publicului în justiție rămâne sub presiune constantă.
Sistemul de justiție din România este supus monitorizării constante, în special în ceea ce privește independența magistraților și respectarea procedurilor de prescripție. Evoluțiile recente din cadrul CSM și Parchetul General subliniază necesitatea unei supravegeri stricte asupra modului în care deciziile administrative pot influența rezultatele proceselor penale și accesul la instanțele europene.