Vechimea unei datorii nu înseamnă automat că aceasta s-a prescris și nu poate fi recuperată. Termenul aplicabil, precum și eventualele cauze de suspendare sau întrerupere, sunt elemente esențiale pentru a stabili dacă o sumă de bani mai poate fi recuperată prin proceduri judiciare. Avocatul Bogdan Buneci explică faptul că dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție doar dacă creditorul nu își exercită dreptul în intervalul prevăzut de lege.
Regulile de recuperare a sumelor datorate variază în funcție de natura obligației și de particularitățile fiecărui caz specific. Conform art. 2.517 din Codul civil, termenul general de prescripție este de trei ani, însă legea prevede și alte intervale de zece ani, doi ani sau chiar un an. Calculul termenului începe, de regulă, din momentul în care obligația devine exigibilă sau de la data la care titularul dreptului a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului său.
În cazul datoriilor către stat, regulile sunt diferite față de termenul general de trei ani. Potrivit art. 110 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale, precum impozitele, taxele sau contribuțiile, se prescrie în cinci ani. Autoritățile fiscale pot efectua verificări și pot stabili obligații în limitele acestui termen legal, vizând în principiu perioadele din ultimii cinci ani.
Pentru amenzile contravenționale, regulile sunt stabilite de OG nr. 2/2001. Aplicarea amenzii se prescrie, de regulă, în șase luni de la data săvârșirii faptei, iar executarea sancțiunii se prescrie dacă procesul-verbal nu este comunicat în cel mult două luni. Dacă amenda a fost comunicată în termen, recuperarea prin executare silită urmează Codul de procedură fiscală, având un termen de cinci ani calculat de la 1 ianuarie a anului următor.
Prescripția poate fi întreruptă prin acte precum plata unei părți din sumă sau recunoașterea datoriei de către debitor. Întreruperea înlătură perioada scursă și pornește un nou termen. Pe de altă parte, suspendarea oprește temporar cursul prescripției, dar păstrează timpul acumulat anterior. După încetarea cauzei de suspendare, calculul se reia, luând în considerare și perioada scursă înainte de acest eveniment, conform art. 2.532 din Codul civil.
În cadrul procedurilor de recuperare, creditorul poate solicita executarea silită dacă deține un titlu executoriu. În acest proces, pot fi urmărite veniturile, conturile bancare sau chiar bunurile imobile ale debitorului, care pot fi valorificate pentru acoperirea creanței. Înainte de a ajunge la instanță, părțile pot negocia eșalonarea plății sau alte condiții de achitare, însă neîndeplinirea acordului permite creditorului să continue demersurile de recuperare prin executare silită.