Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, joi, 22 octombrie, cererile depuse de un grup de judecători și foști judecători din România. Aceștia reclamau neplata integrală a drepturilor salariale pe care statul le datora, câștigate anterior în instanță. Magistrații au contestat sistemul de amânare și eșalonare a plăților, însă CEDO a decis că măsurile luate de autorități nu au încălcat dreptul de a obține executarea hotărârilor judecătorești, având în vedere dificultățile economice.
Decizia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost luată în unanimitate, magistrații europeni considerând cererile „vădit neîntemeiate”. Într-un comunicat, CEDO a subliniat că nu are rolul de a se substitui instanțelor interne și că interpretarea legislației naționale aparține în primul rând autorităților naționale, în special instanțelor judecătorești. Curtea a observat că deciziile luate de CCR și de ÎCCJ au influențat stabilirea salariilor, fără ca legile să fie modificate oficial.
Instanțele europene au atras atenția asupra riscului de conflict de interese atunci când judecătorii decid asupra unor drepturi salariale de care ar putea beneficia ei înșiși. CEDO a punctat că stabilirea priorităților în materie de cheltuieli și repartizarea resurselor publice intră în competența puterilor executivă și legislative. Acestea dispun de o largă marjă de apreciere, iar judecătorul național nu are sarcina de a se substitui autorităților în ceea ce privește opțiunile de politică bugetară.
Deși statul nu poate invoca lipsa fondurilor pentru a justifica neexecutarea unei datorii, CEDO a considerat că cauza respectivă privește circumstanțe excepționale și constrângeri economice. Autoritățile au efectuat plăți treptate pentru a executa hotărârile, încercând să mențină serviciile publice esențiale și să redreseze finanțele statului. Curtea a concluzionat că, deși plata integrală a întârziat semnificativ, situația nu a impus reclamanților o povară excesivă sau o lipsă de mijloace de subzistență.
Cauza, intitulată „Pușcaș și alții împotriva României”, reunește cinci dosare în care reclamanții contestau modul în care autoritățile au întârziat executarea obligațiilor de plată. Magistrații susțin că amânările succesive afectează dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea proprietății. Miza este importantă pentru bugetul public, deoarece plata integrală a restanțelor ar putea presupune un efort financiar considerabil pentru statul român.
Această decizie urmează un precedent din septembrie 2012, când CEDO a analizat cauza „Dumitru și alții împotriva României”. În acel caz, angajații din sectorul public au contestat sistemul de achitare treptată introdus prin OUG nr. 71/2009 pentru a proteja echilibrul bugetar în timpul crizei. Atunci, Curtea a declarat cererea inadmisibilă, considerând că statul nu a negat datoria, ci a stabilit un calendar de plată justificat de necesitățile economice.