Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, joi, declararea inadmisibile a celor cinci cereri formulate de magistrați români împotriva statului. Aceștia reclamau neplata integrală a unor drepturi salariale care fuseseră deja recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive. Decizia, pronunțată la 13 octombrie 2026, este una definitivă și a fost luată în unanimitate de către judecătorii Curții, care au considerat că plângerile sunt vădit nefondate.
Reclamanții, identificați în cauza „Pușcașu și alții” împotriva României, sunt Voicu-Ionel Pușcașu, Florina-Mihaela Pușcașu, Maria-Ștefania Pavel, Mirela Hancăș și Florica-Tanța Piroș. Aceștia au susținut că au drepturi restante cu valori cuprinse între 30.000 de euro și peste 571.000 de euro fiecare. Sumele vizează diferențe salariale, sporuri și reevaluări, acestea fiind rezultate din discriminări salariale constatate anterior, dar care nu au fost achitate integral și imediat.
CEDO a argumentat că întârzierile și eșalonările plăților nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau dreptul la respectarea bunurilor. Curtea a analizat faptul că neexecutarea imediată a plăților a fost determinată de circumstanțe excepționale și de o criză bugetară acută. Măsurile de amânare, prin care s-au folosit ordonanțe de urgență succesive, inclusiv OUG nr. 52/2025, au fost justificate de un deficit public structural ridicat și de procedura de deficit excesiv deschisă de UE.
În ciuda deciziei, CEDO a subliniat că statul român nu este scuzat de obligația de a plăti, deoarece lipsa fondurilor nu este, în sine, o justificare acceptabilă pentru neplata unei datorii. Totuși, România a primit o apreciere favorabilă datorită constrângerilor economice și fiscale analizate. Statul a implementat un mecanism de plată eșalonată, care include actualizări cu indicele inflației și acordarea de dobânzi legale, fără a se opune executării sumelor.
Guvernul a modificat în repetate rânduri calendarul plăților, amânând restanțele din 2025 până în 2026. Pentru anul 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul General au solicitat aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru restanțe din hotărâri judecătorești și ordine administrative, inclusiv dobânzi. Curtea a observat că veniturile ridicate ale magistraților nu au pus în pericol mijloacele de subzistență, deoarece măsurile de austeritate au vizat întregul sector public.
Această controversă privind plățile restante ale magistraților se încadrează într-un context de presiuni economice generale și de consolidare fiscală pe termen lung. Decizia CEDO vine într-un moment în care statul român gestionează un deficit public structural, fiind supus monitorizării europene. Deși magistrații au reclamat neexecutarea drepturilor, Curtea a considerat că eșalonarea nu le impune o sarcină disproporționată, având în vedere nivelul de venituri de care beneficiază aceștia.