Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, în unanimitate, că cererile depuse de cinci judecători și foști judecători români sunt inadmisibile și vădit neîntemeiate. Această decizie vizează contestarea plății eșalonate a unor restanțe salariale, reclamanții susținând că întârzierea executării hotărârilor judecătorești le-a afectat drepturile. Decizia a fost adoptată la 13 octombrie 2026 și comunicată oficial în scris joi, 22 octombrie, fiind deja definitivă.
În analiza dosarului, CEDO a evaluat amploarea obligațiilor bugetare ale statului, situația economică excepțională și progresul executării plăților. Reclamanții au primit deja sume care reprezintă între 29,17% și 40% din drepturile lor totale datorate. Curtea a luat în calcul și faptul că au fost aplicate mecanisme de indexare și dobânzi în anumite cazuri, elemente care au contribuit la diminuarea impactului întârziilor asupra acestora.
Restanțele invocate de cei cinci magistrați variały între 30.000 de euro și aproximativ 572.000 de euro. Totuși, instanța de la Strasbourg a considerat că veniturile lor și alte împrejurări nu demonstrează o sarcină individuală excesivă cauzată de aceste întârzieri. Judecătorii europeni au observat că veniturile lunare ale reclamanților erau considerabil mai mari decât salariul sau pensia medie din România, depășind chiar remunerațiile unor înalte autorități ale statului.
CEDO a semnalat, de asemenea, riscul de conflict de interese atunci când magistrații decid asupra unor componente salariale de care pot beneficia ei înșiși. Deși nu a stabilit nicio răspundere disciplinară sau personală pentru magistrați, Curtea a menționat posibilitatea unei impresii de conflict de interese instituțional între puterea judecătorească și autoritățile legislative sau executive. Această observație vizează modul în care sunt gestionate drepturile financiare în sistemul de justiție.
ÎCCJ a reacționat oficial pe 22 octombrie, precizând că procesul său cu Guvernul și Ministerul Finanțelor este distinct de această decizie. ÎCCJ susține că litigiu său vizează respectarea cadrului normativ și a calendarului de plată instituit de Executiv, nu contestarea în principiu a eșalonării. Instanța supremă subliniază că soluția CEDO nu rezolvă disputa privind respectarea propriilor termene de plată stabilite de autoritățile române.
Disputa salarială din România are rădăcini în valuri de litigii apărute între anii 2006 și 2009, când instanțele au recunoscut diferențe de remunerare discriminatorii. Ulterior, în perioada 2016-2021, un nou val de cereri a apărut, iar în 2023 Guvernul a decis reeșalonarea unor tranșe pe o perioadă de cinci ani. Această situație a fost agravată de dificultățile economice și de necesitatea consolidării finanțelor publice.