Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă a lui Călin Georgescu pentru o perioadă de 30 de zile, anulând astfel măsură mai blândă de control judiciar de 60 de zile impusă anterior de Tribunalul București. Decizia, luată în opinia majoritară la data de 29 septembrie 2026, vine ca urmare a unei contestații formulate de DIICOT împotriva soluției primei instanțe. Magistrații au analizat probele și au considerat că există o suspiciune rezonabilă privind implicarea inculpaților în fapte grave.
În motivarea deciziei, judecătorii au subliniat că există indicii solide privind constituirea unui grup infracțional organizat și comiterea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. Procurorii susțin că o asociere formată din trei persoane ar fi acționat coordonat pentru a induce în eroare oameni de afaceri români. Scopul ar fi fost obținerea unor finanțări de la instituții financiare străine, generând un prejudiciu estimat la peste un milion de euro prin utilizarea unor mijloace frauduloase.
Un argument decisiv pentru arestare a fost riscul ca inculpații să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată. Curtea de Apel a menționat că există pregătiri de orice natură pentru părăsirea țării, invocând discuții interceptate despre intenția de a achiziționa o locuință în afara României și posibilitatea stabilirii în Italia. Magistrații au argumentat că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și statutul de persoană publică al inculpatului.
Totuși, completul a precizat că această măsură de arestare preventivă nu reprezintă o confirmare a vinovăției lui Călin Georgescu. Instanța a explicat faptul că arestarea este doar o măsură procesuală destinată asigurării desfășurării normale a procesului penal, nu o concluzie asupra faptelor. Standardul juridic aplicat în această etapă este cel al existenței unei suspiciuni rezonabile, fără a fi necesară deținerea tuturor probelor necesare pentru o condamnare definitivă în cadrul anchetei.
În contrast, unul dintre cei trei judecători a formulat o opinie separată, argumentând că arestarea nu este justificată legal. Magistratul minoritar a susținut că simpla participare a trei persoane nu demonstrează existența unei structuri organizate și stabile. De asemenea, acesta a contestat riscul de fugă, menționând că intenția de a cumpăra o casă în străinătate nu dovedește dorința de a evada și că inculpatul s-a întors anterior în țară de două ori.
Deciziile de arestare preventivă în dosarele de fraudă și înșelăciune sunt adesea analizate prin prisma riscului de sustragere și a complexității schemelor financiare. În sistemul juridic român, magistrații trebuie să echilibreze gravitatea acuzațiilor cu drepturile fundamentale ale inculpatului, conform jurisprudenței CEDO. Această balanță este esențială pentru a evita transformarea arestării într-o pedeapsă anticipată înainte de pronunțarea sentinței de către instanța de judecată.