Sociologul Vladimir Ionaș susține că România are nevoie de o reorganizare administrativ-teritorială profundă înainte de a aborda orice reformă fiscală sau salarială. Într-o discuție cu jurnalistul Mirel Curea, desfășurată în cadrul podcastului „Contrapunct” pe canalul de YouTube „Hai România”, acesta a subliniat că problemele structurale ale statului nu pot fi rezolvate fără modificarea actualei organizări. Vladimir Ionaș consideră că orice discuție despre legea salarizării trebuie să urmeze procesul de reformare a unităților administrative.
Procesul de reorganizare ar trebui să implice comasarea unor localități și chiar a unor județe pentru a permite o gestionare mai eficientă a resurselor și a proiectelor de dezvoltare. Vladimir Ionaș insistă că acest proiect trebuie fundamentat pe studii și pe o analiză atentă a nevoilor comunităților, nu pe preferințele politice. El subliniază că expertiza în demografie și economie este crucială, insistând că specialiștii, și nu politicienii, trebuie să conducă această transformare a hărții naționale.
Un argument major în favoarea reformei este dificultatea de a implementa proiecte de infrastructură care depășesc granițele unei singure localități. Vladimir Ionaș a comparat situația României cu cea a Poloniei, unde investițiile integrate sunt mai ușor de realizat pe teritorii mai mari. În prezent, proiectele de canalizare sau alte investiții se blochează la marginea comunei, deoarece lipsa coordonării între administrațiile locale împiedică unitatea proiectelor de amploare și utilizarea eficientă a fondurilor europene.
Reorganizarea nu poate fi aplicată uniform, deoarece trebuie să respecte particularitățile geografice, demografice și culturale ale fiecărei regiuni. Vladimir Ionaș a menționat că zonele izolate, precum satele din munții Apuseni, trebuie să păstreze o administrație proprie pentru a asigura accesul la serviciile statului. Totodată, el a propus o discuție serioasă despre unificarea administrativă a Bucureștiului cu Ilfovul, deoarece extinderea urbană a transformat cele două regiuni într-un singur spațiu metropolitan.
Succesul unei astfel de reforme depinde de capacitatea autorităților de a depăși interesele politice locale și de a explica publicului beneficiile schimbărilor. Vladimir Ionaș avertizează că fragmentarea actuală limitează dezvoltarea și afectează modul în care România atrage și utilizează resursele financiare. O abordare profesionistă ar permite dezvoltarea infrastructurii pe suprafețe mai mari, reducând blocajele administrative care apar atunci când investițiile unei administrații produc beneficii și pentru locuitorii unei alte localități.
Sistemul de administrație publică din România este structurat pe unități teritoriale care, în multe cazuri, nu au resurse financiare suficiente pentru a-și susține activitatea pe tot parcursul anului. Această fragmentare administrativă este adesea citată ca un obstacol în procesul de absorbție a fondurilor europene, deoarece necesită o coordonare complexă între primării și consilii județene pentru a finaliza proiecte de infrastructură regională.