Prăbușirea Șantierului Naval Damen Mangalia este rezultatul unei succesiuni de decizii politice, legislative și fiscale care au afectat capacitatea de funcționare a unei companii de importanță strategică. Deși statul român deținea majoritatea acțiunilor, partenerul olandez a suportat cea mai mare parte a riscului financiar și a datoriilor. Procesul de deteriorare a început mult înainte de pronunțarea falimentului, prin modificări care au afectat echilibrul contractual stabilit în 2018 între autorități și investitor.
Conflictul a escaladat în 2023, după adoptarea Legii nr. 187/2023, care a eliminat excepția legislativă ce permitea formula de management convenită anterior. Această schimbare a forțat Damen să notifice rezilierea acordului de asociere la 4 august 2023, după ce autoritățile au ignorat avertismentele privind riscurile. În perioada octombrie 2023-mai 2024, reprezentanții statului din Consiliul de Administrație au blocat aprobarea bugetului, limitând deciziile operaționale, investițiile și capacitatea de a respecta termenele contractuale în construcțiile navale.
Paralel cu problemele de guvernanță, compania a fost vizată de inspecții fiscale ANAF, care au contestat diverse cheltuieli. Pentru serviciile de management ale Damen Workforce Romania, inspectorii au stabilit o bază impozabilă suplimentară de 5.909.682 de lei pentru perioada 2021-2022. Alte sume, precum cele de 4.096.150 de lei pentru Alewijnse Marine Galați sau 8.015.952 de lei pentru alte servicii administrative, au fost atacate de fiscul român. Toate aceste rapoarte de inspecție au fost contestate de companie în instanță.
Situația financiară a devenit critică prin disproporția dintre acționariat și creanțe. Deși statul deținea 51% din acțiuni, grupul Damen a ajuns să concentreze aproximativ 95% din masa credală, în timp ce datoriile către stat erau de doar 5%. Fostul ministru al Economiei, Irineu Darău, a atribuit responsabilitatea pentru insolvență foștilor miniștri PSD, menționând datoriile totale de sute de milioane de euro. Această realitate a transformat recuperarea banilor într-un proces în care creditorul privat este cel mai expus.
Ultimul capitol a fost vânzarea activelor, care a fost adjudecată la 138 de milioane de euro către Rheinmetall Real Estate România SRL. Această sumă reprezintă doar 75% din prețul inițial de 184 de milioane de euro, după ce statul, prin Șantierul Naval 2 Mai, a susținut o procedură de valorificare care permitea reducerea prețului. Diferența de 46 de milioane de euro de la evaluarea inițială, raportată la datoriile totale de aproape 400 de milioane de euro, pune în semnul întrebării eficiența procedurii de faliment.
În contextul economic actual, România urmărește proiecte majore de energie, precum Neptun Deep, care ar putea transforma țara într-unul dintre cei mai mari producători de gaze din UE. Totuși, gestionarea activelor industriale existente, precum cazul Damen Mangalia, rămâne un test de responsabilitate pentru administrația publică. Capacitatea statului de a proteja investițiile strategice și de a respecta contractele este esențială pentru stabilitatea economică și pentru atragerea capitalului străin în sectoarele de infrastructură și producție.