Un candidat la programul de masterat al Facultății de Comunicare și Relații Publice din SNSPA a fost victimele unei erori administrative grave. Pe 19 septembrie, Matei a primit un e-mail oficial prin care era felicitat pentru admitere, fiind instruit să confirme locul și să achite taxele necesare în perioada 21-23 septembrie. Totuși, în momentul în care s-a prezentat pentru înmatriculare, acesta a aflat că nu poate fi înscris în cadrul programului ales.
După solicitarea de clarificare făcută pe 23 septembrie, facultatea a explicat că Matei se afla, de fapt, pe lista de așteptare, deoarece locurile pentru Masteratul în Comunicare Managerială și Resurse Umane fuseseră deja ocupate. Instituția i-a oferit posibilitatea de a alege alte programe disponibile, însă candidatul a refuzat această variantă. Această decizie a fost luată deoarece programul dorit era strâns legat de direcția sa profesională în domeniul recrutării și selecției.
Problema centrală ridicată de acest incident nu este eroarea în sine, ci modul în care instituția gestionează greșelile de comunicare. Mesajul primit de candidat nu era o simplă sugestie, ci o confirmare oficială care i-a impus decizii concrete. Se subliniază faptul că, în timp ce regulile sunt aplicate cu strictețe atunci când aparțin cetățeanului, responsabilitatea instituției pare să fie aproximativă atunci când trimite informații eronate către public.
Situația evidențiază o asimetrie între obligațiile individului și responsabilitatea administrației. Dacă un candidat greșește un termen, pierde dreptul, însă când o instituție precum SNSPA transmite un mesaj greșit, consecințele cad în sarcina cetățeanului. Această experiență repetată în sistemul public contribuie la scăderea încrederii în proceduri, forțând oamenii să nu se mai bazeze pe reguli oficiale, ci să verifice totul suplimentar pentru a se proteja.
Eroarea de comunicare transferă costul administrativ către persoana vulnerabilă, care trebuie să își refacă planurile. O instituție funcțională ar trebui să aibă mecanisme de reparare și să își asume responsabilitatea, în loc să se limiteze la o simplă scuză. Când erorile devin repetitive din cauza aceluiași mecanisme, problema nu mai este una individuală, ci devine o problemă de sistem care afectează întregul proces de înmatriculare.
În România, studiile privind valorile arată o ruptură majoră între percepția personală și cea socială. În timp ce angajații se consideră de încredere și onesti, evaluarea societății pune în prim-plan câștigul financiar, în detrimentul integrității și dreptății. Această discrepanță reflectă dificultatea de a transforma valorile individuale în norme comune care să funcționeze eficient în cadrul instituțiilor de stat sau de educație.