Comisia Europeană a prezentat marți, 27 octombrie, o propunere legislativă prin care guvernele Uniunii Europene sunt obligate să evalueze riscurile climatice până la 30 iunie 2029. Documentul impune adoptarea unor planuri naționale de reziliență până la 31 decembrie 2030, cu scopul de a integra prevenirea pierderilor cauzate de fenomene precum canicula, seceta sau inundațiile în gestionarea infrastructurii și în bugetele statelor membre. Această inițiativă vizează stabilirea unui cadru comun pentru identificarea și gestionarea amenințărilor care afectează populația și economia europeană.
Conform propunerii, fiecare stat membru trebuie să finalizeze evaluarea națională a riscurilor climatice până la jumătatea anului 2029, urmând ca aceste analize să fie actualizate periodic la fiecare cinci ani. Planurile naționale de reziliență vor trebui să detalieze măsurile specifice, autoritățile responsabile și finanțarea indicativă necesară, implicând obligatoriu autoritățile locale și regionale, precum și publicul. Pentru România, acest proces va necesita o clarificare a rolurilor între administrația centrală și instituțiile responsabile de domenii precum sănătatea, apa, agricultura sau protecția civilă.
La nivelul întregii Uniuni Europene, Agenția Europeană de Mediu va avea rolul de a realiza o evaluare a riscurilor până la 30 iunie 2028, iar Comisia va adopta planul european până la 30 septembrie 2028. Cerințele comune propuse de Comisia Europeană vor acoperi sectoare critice precum sănătatea, energia, transporturile, clădirile, securitatea alimentară și finanțele publice. Planurile vor trebui să explice și riscul rezidual, adică ceea ce rămâne nesigur chiar și după aplicarea tuturor măsurilor de protecție planificate de guverne.
Propunerea introduce o traiectorie de referință pentru încălzirea globală, bazată pe repere de 1,5°C până în 2030, 2°C până în 2050 și 3°C la sfârșitul secolului. Aceste valori sunt menite să servească drept ipoteze de lucru pentru planificarea multidecenală, nu ca ținte noi de emisii. Comisia estimează că adaptarea economiei și a infrastructurii europene va necesita investiții de aproximativ 70 de miliarde de euro anual. Totuși, textul precizează că această sumă nu reprezintă un fond european nou, ci o estimare a nevoilor de finanțare.
În procesul de elaborare a acestor planuri, statele membre vor avea obligația de a consulta alte țări vecine susceptibile la efecte climatice similare. Pentru România, acest lucru va implica consultarea obligatorie a Ungariei și Bulgariei, în special pentru gestionarea riscurilor comune în bazinele hidrografice sau rețelele de energie. Regulamentul vizează eliminarea fragmentării actuale, în care statele folosesc scenarii diferite, și urmărește ca riscurile care afectează mai multe țări simultan să fie anticipate și coordonate mult mai eficient.
Această mișcare legislativă vine într-un context în care administrația europeană încearcă să standardizeze răspunsul la crizele de mediu. În prezent, evaluările naționale sunt adesea descentralizate și nu sunt actualizate după calendare comparabile, ceea ce îngreunează gestionarea unor evenimente cu impact transfrontalier. Prin noul regulament, Comisia Europeană urmărește să transforme adaptarea la schimbările climatice dintr-o serie de acțiuni izolate într-un proces sistematic, integrat direct în planificarea financiară și administrativă a fiecărui stat membru.