Programul Școala Altfel și Săptămâna Verde, care acoperă nivelurile de la grădiniță până în clasa a XII-a, sunt criticate pentru lipsa de diversitate. Elevii par să viziteze aceleași locații în mod repetitiv, ceea ce duce la o experiență monotonă. În cadrul acestor perioade, activitățile ar trebui să fie gratuite, însă această condiție restricționează considerabil opțiunile disponibile pentru cadrele didactice și elevi.
Pentru copiii de la grădiniță și gimnaziu, locurile vizitate în mod repetat includ unitatea de pompieri din zonă, Muzeul Satului, Institutul de Meteorologie și Banca Națională. Această repetitivitate este evidențiată de reacțiile copiilor, care pot simți că vizitează aceleași locuri de mai multe ori. Deși aceste locații sunt exploatate la maximum, varietatea activităților rămâne extrem de limitată pentru elevii care participă la aceste programe.
Problema costurilor reprezintă un obstacol major în organizarea ieșirilor, chiar și atunci când programul impune gratuitatea activităților. Orice deplasare în oraș implică cheltuieli, iar transportul poate fi semnificativ pentru părinți. Un exemplu menționat este costul de 80 de lei pe copil pentru un drum din Drumul Taberei către Institutul de Meteorologie, o sumă care a surprins părinții în trecut.
În timp ce unii elevi participă la excursii montane cu diriginții, alți elevi de la liceu nu beneficiază de nicio activitate organizată. Aceștia folosesc timpul liber pentru a merge la meditații, fără ca școala să le propună alternative. Această discrepanță arată cum programul nu reușește să acopere nevoile tuturor nivelurilor de învățământ, lăsând elevii mai mari fără opțiuni relevante.
Limitația bugetară forțează învățătorii și diriginții să se încadreze în variantele care nu implică costuri suplimentare pentru elevi. Deoarece orice ieșire necesită transport, alegerea locurilor de vizitat este dictată de posibilitatea de a menține gratuitatea. Această constrângere financiară transformă programele Școala Altfel și Săptămâna Verde în evenimente care se repetă anual, fără a aduce inovație sau noi experiențe educaționale.
În sistemul de învățământ din România, gestionarea resurselor pentru activități extrașcolare rămâne o provocare constantă pentru administrație. Deși există discuții despre protecția elevilor și îmbunătățirea infrastructurii școlare, lipsa de fonduri pentru programele de tip „altfel” limitează dezvoltarea socială a copiilor. Această situație pune sub semn lênul eficiența programelor care promit diversitate, dar sunt constrânse de realitățile economice.