Lipsa unei culturi a planificării și absența spiritului de parteneriat reprezintă cauze directe ale tensiunilor sociale din România, conform unei declarații făcute de Liviu Tudor Băileșteanu. Directorul Direcției Politici și Strategii din cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a subliniat aceste deficiențe în cadrul evenimentului „Orașul meu - acasă și la birou - ediția a V-a”, organizat luni de News.ro.
Liviu Tudor Băileșteanu a explicat faptul că, deși România a cunoscut o dezvoltare fantastică în ultimii 20 de ani datorită accesului la fondurile europene, procesul a fost gestionat defectuos. Problema majoră constă în incapacitatea de a corela utilizarea acestor resurse financiare cu amenajarea teritoriului și cu planificarea teritorială. Această lipsă de coordonare a dus la o distribuție inegală a investițiilor pe teritoriul țării.
Din cauza acestei utilizări necoordonate, au apărut zone care nu au beneficiat de dezvoltarea adusă de fondurile europene, generând o stare de frustrare în rândul locuitorilor. Această zonă de nemulțumire contribuie direct la creșterea tensiunilor sociale din societatea română. Oficialul de la Ministerul Dezvoltării subliniază că aceste disparități teritoriale sunt rezultatul direct al modului în care au fost gestionate resursele de dezvoltare.
Pentru a remedia aceste dezechilibre, autoritățile intenționează să analizeze necesitatea unor modificări legislative care să creeze premisele unei coeziuni teritoriale mai bune. Strategia de dezvoltare teritorială va avea ca obiectiv principal asigurarea acestui echilibru. Liviu Tudor Băileșteanu a menționat că este esențial să existe o viziune clară despre destinația finală a dezvoltării, înainte de a gestiona parcursul și provocările.
Directorul a criticat abordarea de a implementa proiecte doar pentru că există un apel de finanțare disponibil la un anumit minister sau sursă. El a insistat că transparența este un element esențial pentru a asigura corelarea dintre mediul public și cel privat. Fără o strategie bine definită și o viziune de ansamblu, gestionarea fondurilor rămâne fragmentată și ineficientă pentru întregul teritoriu național.
Procesul de planificare teritorială și utilizarea fondurilor structurale reprezintă piloni centrali în dezvoltarea economică a Uniunii Europene. În România, corelarea acestor fonduri cu politicile de amenajare a teritoriului este un subiect de dezbatere constantă, având în vedere impactul direct asupra coeziunii sociale și a dezvoltării regionale între zonele urbane și cele rurale.