Analiza comportamentului social arată că nemulțumirea personală nu reprezintă un motor suficient pentru organizarea protestelor în România. Deși mulți cetățeni sunt nemulțumiți de situația actuală, participarea efectivă la manifestații depinde de factori precum rețelele sociale și apartenența la organizații structurate. Lectorul Alex Dincovici de la SNSPA și Universitatea din București subliniază că mobilizarea este un proces de filtrare, în care doar o mică parte din simpatizanți ajunge în fața autorităților.
Mobilizarea de masă este influențată direct de existența unor rețele de contact și de invitații primite de la persoane cunoscute. Alex Dincovici explică faptul că oamenii nu protestează prin calcule economice raționale, ci ca membri ai unui grup care așteaptă prezența lor. Diferența dintre o nemulțumire individuală și o acțiune de stradă este dată de această capacitate de a depăși barierele personale prin intermediul unei rețele de susținere preexistente.
Capacitatea de a exercita presiune asupra autorităților depinde de infrastructura pe care o deține un grup profesional. Categoriile precum profesorii, fermierii sau transportatorii pot organiza greve eficiente deoarece dispun de sindicate, federații și mijloace de blocaj material. În schimb, angajații din domenii precum call-center-urile sau cei care lucrează pe platforme sunt dispersați și nu dețin nicio pârghie infrastructurală care să le permită o acțiune colectivă de amploare.
Rețelele sociale, precum Facebook sau WhatsApp, au accelerat viteza de mobilizare, dar au redus durabilitatea mișcărilor. Deși platformele digitale permit strângerea rapidă a unui număr mare de oameni, acestea oferă puțină capacitate de negociere pe termen lung. Alex Dincovici menționează că utilizarea acestor instrumente digitale prezice participarea, spre deosebire de televiziune sau presa scrisă, însă lipsa unei organizări riguroase limitează rezistența protestelor.
În România, societatea civilă post-comunistă este descrisă ca fiind mult mai slabă decât în alte zone cu tradiție în proteste. În loc de voce și acțiune, mulți români aleg resemnarea sau emigrarea ca răspuns la problemele sociale. Specialistul observă că manifestațiile rămân episodice, declanșate de șocuri, și sunt adesea dominate de clasa de mijloc urbană, în timp ce mediul rural folosește alte mecanisme de mobilizare prin identitatea profesională.
Protestele din România pot varia drastic în număr, de la câteva zeci la mii de participanți, în funcție de cauza abordată. De exemplu, manifestația oierilor din 15 septembrie a adunat aproximativ 4.000 de persoane, în timp ce protestul împotriva violenței din 20 septembrie a implicat doar în jur de 60 de oameni. Această disparitate reflectă modul în care infrastructura socială și motivul moral comun influențează direct numărul celor care aleg să iasă în stradă.