Spitalul Orășenesc Corabia se confruntă cu o situație critică privind resursele umane, fiind nevoit să scoată la concurs posturi de medici care rămân neocupate. Managerul instituției, Marian Petre Ilin, a declarat că spitalul are nevoie urgentă de specialiști în diverse domenii, însă nu există nicio siguranță că aceștia vor accepta funcțiile. Lipsa de personal afectează capacitatea de tratament a unității medicale din acest oraș.
Lista posturilor vacante include medici diabetolog, ORL-ist, oftalmolog, neurolog și un medic urgentist. Situația este agravată de faptul că posturile sunt, în general, unice, ceea ce pune presiune pe cei care rămân. De exemplu, singurul medic neurolog rămas din grupul de trei a anunțat că dorește să plece, din cauza oboselii cauzate de navetă. Managerul subliniază că un astfel de specialist trebuie să asigure atât activitatea de ambulatoriu, cât și pe secția de spital.
Problema navetei reprezintă un factor major de epuizare pentru personalul medical. Aproximativ 80% dintre medici fac naveta de la Craiova, fiind situată la circa 100 de kilometri distanță. Marian Petre Ilin a explicat faptul că această rutină zilnică îi uzat pe medici, făcând dificilă reținerea lor pe termen lung. De asemenea, lipsa unor locuințe de serviciu disponibile, precum blocul ANL care nu a fost dat încă în folosință, complică situația celor care ar dori să se stabilească în localitate.
Transformarea spitalului într-o unitate de mono-specialitate nu este văzută ca o soluție viabilă pentru comunitate. Deși ar putea fi o opțiune din punct de vedere economic, aceasta ar lăsa o populație de 50-60 de mii de locuitori, majoritatea vârstnici, fără asistență medicală adecvată. În prezent, pacienții care așteaptă la cabinetul de recuperare pot ajunge să stea o lună și jumătate în așteptare, din cauza unui singur medic disponibil în acest domeniu.
Dotarea materială a spitalului a fost rezolvată prin proiecte europene și fonduri PNRR, însă tehnologia nu poate înlocui medicii. Chiar dacă există aparatură performantă, lipsa de personal limitează utilizarea acesteia. Managerul a menționat că, deși au reușit să asigure dotările necesare, resursa umană rămâne un element instabil. Medicii tineri tind să aleagă centrele universitare precum Craiova sau București, evitând zonele defavorizate geografic.
În sistemul de sănătate din România, rezidenții sunt plătiți de spitalele din localități, dar aceștia își desfășoară activitatea efectivă în centrele universitare unde se specializează. Această practică generează o discrepanță între costurile suportate de unitățile mici și beneficiile reale aduse de tinerii medici acestor spitale. Astfel, instituțiile din zonele periferice plătesc salarii pentru personal care nu este prezent fizic în unitatea medicală respectivă.