Antropologul Bogdan Iancu analizează în cadrul podcastului „Cum supraviețuim?”, realizat de SpotMedia, transformările profunde prin care a trecut România. Specialistul subliniază faptul că evoluția economică a fost însoțită de o degradare a siguranței și a încrederii sociale. Deși țara a cunoscut schimbări majore, acestea nu au generat automat un nivel mai ridicat de solidaritate între cetățeni, lăsând în urmă o structură socială fragilă.
Bogdan Iancu explică faptul că procesul de dezindustrializare a avut un impact devastator asupra coeziunii comunitare. Această tranziție economică a creat o stare de precaritate care forțează indivizii să se concentreze exclusiv pe propria supraviețuire imediată. În acest context, capacitatea oamenilor de a acționa colectiv sau de a manifesta solidaritate este sever limitată de necesitatea de a gestiona riscurile zilnice de existență.
Un alt aspect critic abordat de antropolog este fenomenul de depopulare a zonelor rurale. Satele românești se confruntă cu o scădere constantă a numărului de locuitori, ceea ce afectează integritatea comunităților locale. Această migrație sau dispariție a structurilor rurale contribuie la fragmentarea socială și la pierderea unor modele de viață care susțineau, anterior, stabilitatea și identitatea grupului social de care făceau parte.
Bogdan Iancu critică, de asemenea, modul în care clasa politică gestionează problemele fundamentale ale societății. În loc să propună soluții concrete și sustenabile pentru provocările actuale, politicienii preferă utilizarea unor sloganuri populiste. Această abordare nu rezolvă cauzele profunde ale dificultăților cetățenilor, ci doar oferă o iluzie de răspuns, lăsând problemele structurale ale țării fără nicio rezolvare reală sau durabilă.
Analiza antropologului evidențiază un paradox în care, deși anumite deficite economice au fost gestionate, societatea a rămas cu un deficit uman și social profund. Această lipsă de capital social face ca reziliența comunității să fie extrem de scăzută în fața crizelor. Rezultatul este o populație care trăiește într-un regim de supraviețuire, unde încrederea în ceilalți și în instituții este minimă.
Fenomenul de instabilitate socială și fragmentarea comunităților nu este exclusiv românesc, fiind observat în diverse forme la nivel global. În alte regiuni, tensiunile sociale se manifestă prin proteste violente sau degradarea infrastructurii publice, semnalând o ruptură între cetățeni și structurile de putere. În România, această ruptură este alimentată de precaritatea economică și de lipsa unor mecanisme de protecție socială eficiente.