Documentele consultate de CNSAS dezvăluie un contrast brutal între propaganda egalității din perioada comunistă și opulența cu care trăiau înalții responsabili ai Ministerului de Interne. După plecarea consilierilor sovietici din România, numeroase bunuri de mare valoare, precum mobilier de lux și tablouri de artă, au fost transferate ilegal către ofițeri și funcționari ai MAI. Aceștia au profitat de situație pentru a achiziționa obiecte de valoare la prețuri mult sub cea reală, folosind proceduri fără bază legală.
Din 1948, Ministerul de Interne a fost încadrat cu consilieri sovietici, care au fost cazați în vile de lux din zona Herăstrău, pe străzile Pictor Iscovescu, Negulici, Rozenthal sau Jdanov. Aceste locuințe au fost amenajate cu mobilier din nuc, mahon și lemn de trandafir, alături de covoare persane, argintărie și candelabre de cristal. În perioada 1949-1952, s-au cheltuit peste 40 de milioane de lei pentru astfel de dotări, iar în decembrie 1952, doar pentru mobilierul unei singure locații s-au plătit 500.000 de lei.
Evaluarea acestor obiecte de artă a fost realizată de ofițeri fără expertiză, sub pretextul caracterului „conspirativ” al vilelor. În loc de specialiști, au fost desemnați angajați ai ministerului care comparau obiectele de lux cu cele din magazinele de stat, aplicând apoi reduceri pentru uzură. Un exemplu de manipulare este vila Danalache, unde prețul unui set de bunuri a fost scăzut de la 10.655 de lei la doar 7.155 de lei, prin modificarea valorilor de pe documente.
Raportele indică faptul că oficialii au beneficiat de prețuri extrem de mici și chiar de plata în rate pe perioade lungi. General-maiorul Negrea Vasile a solicitat trecerea în proprietate personală a unor bunuri, inclusiv o pianină de 10.000 de lei și un covor persan de 3.726 de lei. Totodată, alți lideri ai MAI au achiziționat obiecte din „stocuri supranormative” la prețuri derizorii, în timp ce unele tablouri, inclusiv opere ale unor pictori precum Grigorescu, au fost distribuite între cadrele ministerului.
În 1968, o anchetă internă a fost demarată după ce s-a constatat că arhiva privind aceste bunuri fusese distrusă. Inspectorii au propus reevaluarea obiectelor și recuperarea diferențelor de preț de la cei care le cumpăraseră, vizând și funcționarii care dețineau în prezent poziții de răspundere. Documentul, marcat „STRICT SECRET”, subliniază că, în timp ce oficialii vorbeau despre democrație, aceștia își consolidau în fapt pozițiile și privilegiile de natură oligarhică prin aceste practici de însușire.
Sistemul de distribuție a bunurilor de lux în perioada comunistă a servit ca un mecanism de consolidare a privilegiilor pentru elitele de la Ministerul de Interne. Aceste practici de acumulare a averilor prin metode nelegale au fost protejate de structura de putere a Securității, transformând instituțiile de represiune în surse de îmbogățire personală pentru cadrele de vârf ale regimului stalinist din România.