Vasile Pușcaș, care a ocupat funcția de negociator-șef al României cu Uniunea Europeană în perioada 2000-2004, a criticat dur starea actuală a politicii din țară. Acesta a declarat că este siderat de scăderea calității culturii politice moderne în România, menționând că această degradare afectează și nivelul culturii politice europene. Conform declarațiilor sale, responsabilitatea pentru această situație aparține în mod direct elitei politice și intelectuale de la noi.
Analizând eșecul de a formula un proiect de țară solid, Vasile Pușcaș a subliniat că problema nu a fost lipsa gândirii strategice în sine. El a explicat faptul că lipsa reală a constat în voința de a utiliza acea gândire pentru beneficiul întregii societăți românești. În acest context, fostul negociator a observat o discrepanță între capacitatea de planificare și aplicarea efectivă a acestor planuri în scopul dezvoltării naționale.
Referitor la gestionarea resurselor financiare de la Bruxelles, Vasile Pușcaș a descris comportamentul guvernelor române de pe parcursul ultimelor două decenii ca fiind unul de milogire. El a folosit imaginea unor guverne care stau cu mâna întinsă pentru a primi sume din sacul bugetar european, fără o viziune de ansamblu. Această abordare a transformat fondurile europene într-o simplă sursă de încasări, nu într-un motor de creștere.
În primele două exerciții financiar-bugetare europene de după anul 2007, accentul a fost pus pe absorbția banilor în Trezoreria din București. Vasile Pușcaș a observat că limbajul utilizat reflecta obsesia de a afla cum pot fi luați banii europeni, fără a se discuta despre utilizarea lor ca instrument financiar pentru politici de dezvoltare economico-socială. El a menționat că o astfel de strategie aplicată a lipsit constant din procesul de decizie.
Abia în ultimii ani s-a început o discuție despre utilizarea fondurilor europene ca surse investiționale pentru infrastructura de transport sau pentru sectorul social. Totuși, critica sa principală vizează faptul că aceste resurse nu au fost integrate în politici coerente de dezvoltare. În contrast cu elitele politice, fostul negociator și-a exprimat aprecierea pentru o bună parte din elita antreprenorială a țării.
Integrarea României în Uniunea Europeană a generat oportunități care nu au fost exploatate la capacitate maximă. De la momentul aderării, se estimează că țara a fructificat doar aproximativ 20%-30% din șansele și oportunitățile generate de apartenența la blocul european. Această rată de utilizare a resurselor subliniază dificultățile de implementare a proiectelor de dezvoltare pe termen lung.