O investigație recentă a publicatiei Recorder a scos la iveală faptul că Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază al președinției din 2005, a fost membru al unei unități militare a Securității. Această unitate a participat la reprimarea protestatarilor din București pe 21 decembrie 1989, eveniment care a dus la moartea a 48 de persoane. Lucian Pahonțu a fost prezent și în timpul evenimentelor din iunie 1990, când minerii au atacat manifestanții care se opunau lui Ion Iliescu.
Deși dovezile au fost prezentate public, președintele României, Nicușor Dan, a respins aceste acuzații. Această reacție a generat dezamăgire în rândul susținătorilor săi și a accentuat pierderea încrederii cetățenilor în instituții, într-un moment de criză politică ce persistă de la căderea guvernului proeuropean din luna mai. Serviciile de informații sunt acuzate că funcționează ca un „stat paralel”, fiind considerate moștenitoare ale vechii Securități care controlează țara.
Istoricul Stejărel Olaru explică faptul că ideea unui stat controlat de servicii a fost alimentată de argumente reale de-a lungul timpului. În perioada dictaturii, Securitatea era formată din aproximativ 30.000 de persoane, însă puterea sa se baza pe o rețea imensă de informatori. Se estimează că între 1948 și 1989, cel puțin 650.000 de persoane au colaborat cu acest serviciu de poliție secretă, dintre care 200.000 în ultimul deceniu al regimului.
Lipsa unei legi a lustrației a fost identificată ca un eșec sistemic al justiției de tranziție din România. Această absență a permis menținerea cadrelor vechi și a facilitat complicitatea dintre serviciile de informații, politică și justiție. Stejărel Olaru menționează că, în anii 1990, se estimează că aproximativ 80% dintre cei recrutați de SRI proveneau din fosta poliție secretă, deși această proporție este considerată mai mică în prezent.
Mădălin Hodor, vicepreședinte al CNSAS, susține că influența serviciilor în politică și economie există, dar nu reprezintă o atotputernicie totală. El subliniază necesitatea unui control strict, avertizând că fără un stăpân, serviciile pot acționa fără limitări. În acest context, SRI nu mai are director de trei ani, deși președintele Nicușor Dan ar fi trebuit să numească unul după alegerea sa din mai 2025.
Contextul istoric al Securității este marcat de o rețea de supraveghere extrem de extinsă care a vizat întreaga populație. În timpul regimului Ceaușescu, instituția a reușit să mențină un control social riguros prin intermediul colaboratorilor și al trupelor de Securitate. Această structură a lăsat urme adânci în administrația post-revoluționară, influențând modul în care serviciile de informații moderne au fost construite și integrate în noua democrație română.