România ocupă locul trei la nivel european în rândul națiunilor care manifestă o preferință pentru populismul autoritar, conform unui raport amplu. Studiul a fost realizat de think tank-ul suedez Timbro împreună cu rețeaua europeană EPICENTER și a fost prezentat în România de către Institutul European pentru Studii Economice. Datele arată că aproximativ 32,6% dintre alegătorii europeni susțin în prezent un partid contestatar, un nivel care este considerat cel mai ridicat înregistrat vreodată.
Analiza efectuată asupra a 76 de partide politice a evidențiat faptul că 18 dintre acestea sunt clasificate drept puternic autoritare. Această categorie de partide include grupări care au demonstrat, în perioada de guvernare, o dorință de a slăbi independența justiției, de a îngrăși pluralismul media sau de a politiza instituțiile statului. Raportul subliniază că ascensiunea acestor forțe reprezintă un semnal de alarmă pentru democrația europeană, transformând partidele contestatare din simple elemente de margine în actori politici de prim plan.
În ceea ce privește contextul național, România este descrisă ca având unul dintre cele mai volatile sisteme de partide din Europa Centrală și de Est. La alegerile parlamentare din 2024, peste jumătate din voturile din țară s-au îndreptat către partide incluse în categoria celor contestatare. Raportul menționează că radicalismul și populismul au fost constante în politica românească, de la partenerii naționaliști de la începutul anilor 1990 până la ascensiunea Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), care a devenit în 2024 al doilea partid ca mărime, obținând 18% din voturi.
Indicele analizează în detaliu patru partide din România: PSD, AUR, S.O.S. România și POT. Dintre acestea, AUR, S.O.S. România și POT fac parte din grupul celor 18 partide europene clasificate drept puternic autoritare. Evoluția politică a arătat că, în timp ce partidele mainstream, precum social-democrații sau creștin-democrații, au pierderi semnificative de susținere, dreapta radicală a generat cea mai mare parte a creșterii recente, apropiindu-se de niveluri record de popularitate la nivelul întregului continent.
Transformarea politică europeană este una de durată, după ce timp de peste jumătate de secol ponderea voturilor pentru partidele contestatare a rămas stabilă în jur de 10%. După criza financiară globală, sprijinul pentru aceste forțe s-a dublat, iar după criza refugiaților, între 2015 și 2023, s-a stabilizat la aproximativ un sfert din electorat. În ultimii trei ani, acest procent a depășit pragul de 30%, ceea ce înseamnă că partidele contestatare atrag acum de aproximativ trei ori mai mulți alegători decât în majoritatea perioadei postbelice.
Din punct de vedere istoric, configurația politică europeană a fost dominată de partidele mainstream, precum social-democrații, liberalii sau conservatorii, care au atras constant aproximativ nouă din zece alegători. Această stabilitate a fost ruptă treptat, ducând la o fragmentare a electoratului și la o participare tot mai mare a partidelor de stânga sau de dreapta radicală în guvernele naționale, afectând echilibrul instituțional tradițional al statelor membre.