Psihologul criminalist Tudorel Butoi a propus implementarea unor sancțiuni fizice pentru persoanele condamnate la închisori pentru infracțiuni grave. Într-un podcast recent, acesta a susținut că sistemul actual de pedepsire nu oferă un efect de descurajare suficient pentru infractori. Tudorel Butoi consideră că înăsprirea măsurilor aplicate celor care comit fapte violente este necesară pentru corectarea comportamentului acestora în cadrul penitenciarelor.
Expertul a invocat ideea că teama de suferință corporală ar putea ajuta la disciplina detenților. El a menționat posibilitatea aplicării unor lovituri cu bastonul drept ca formă de corecție. „Tu trebuie să te temi de corecția fizică. Că îți dă ăla 10 bastoane, să simți că în conduita ta a existat un moment în care ai fost corectat fizic. Ia dă-i 20 de bețe la c*r, să vedeți cum îi vine mintea la cap”, a declarat Tudorel Butoi.
Pentru a-și justifica această viziune, Tudorel Butoi a făcut referire la metodele de pedepsire utilizate în Evul Mediu. El susține că acele sancțiuni crunte aveau scopul de a preveni comiterea unor infracțiuni similare de către alți cetățeni. Psihologul consideră că astfel de măsuri ar putea servi drept exemplu pentru a descuraja viitoarele fapte criminale, menționând că în trecut aceste pedepse erau aplicate tocmai pentru a preveni repetarea faptelor.
În același timp, Tudorel Butoi a criticat dur măsurile alternative la închisoare, precum monitorizarea electronică prin brățări sau controlul judiciar. El a calificat aceste proceduri drept „lucruri ineficiente, făcute de spectacol”, în special în cazul celor acuzați de tâlhării. Psihologul a subliniat că un infractor care a comis fapte grave nu ar trebui să rămână acasă sub supraveghere electronică, considerând că aceste soluții nu aduc rezultate reale.
Deși a ridicat problema compatibilității acestor sancțiuni cu normele privind drepturile omului și legislația europeană, Tudorel Butoi a susținut că subiectul ar trebui dezbătut. În România, legislația actuală interzice strict pedepsele corporale și tratamentele inumane sau degradante aplicate persoanelor private de libertate. Astfel, propunerea sa nu are nicio bază legală în sistemul de sancțiuni în vigoare, fiind în deplin conflict cu reglementările naționale și internaționale de protecție a drepturilor fundamentale.
Discuția privind eficiența pedepselor și limitele sistemului penitenciar este una veche în administrația publică. În cadrul statului de drept, orice măsură coercitivă aplicată de autorități trebuie să respecte standardele de demnitate umană. Tensiunea dintre nevoia de prevenire a recidivei și protejarea drepturilor deținutului rămâne un punct critic în dezbaterile despre justiție și modul în care societatea gestionează criminalitatea violentă.