Nicușor Dan este descris ca un scamator care încearcă să performeze pe scena politică, dar ale cărui trucuri sunt atât de evidente încât publicul reacționează prin râs. Deși insistă să utilizeze un limbaj care pare sofisticat, precum substituirea termenului de „pro-european” cu cel de „pro-occidental”, manevrele sale sunt percepute ca fiind lipsite de subtilitate. Această schimbare de terminologie este interpretată nu ca o simplă alegere lingvistică, ci ca o poziționare geopolitică riscantă, trădată de criticele aduse Europei de Ziua Europei.
Eșecurile de comunicare ale președintelui sunt vizibile și în gestionarea relațiilor cu partenerii externi sau în deciziile de politică internă. Un exemplu menționat este evenimentul de la Isoletta, unde Kimberly Vîșinski a aliniat prezenții la interesele private ale partenerului strategic. În paralel, Nicușor Dan este acuzat că subminează guvernul sub pretextul neutralității, deși acțiunile sale par să fie coordonate cu interesele PSD, oferind doar aparența unei echidistanțe care nu reușește să păstreze iluzia în fața publicului.
Situația guvernului și a alegerilor anticipate reflectă o lipsă de coordonare între președinte și aliații săi politici. În timp ce Nicușor Dan a anunțat pe surse că ar putea declanșa anticipate dacă guvernul Luca Niculescu pică, Sorin Grindeanu a anunțat simultan că PSD este pregătit pentru acest scenariu. Această discrepanță sugerează că anunțurile președintelui sunt doar un alibi pentru cei care vor să voteze guvernul Niculescu, fiind în realitate o cacealma care nu reflectă o intenție reală de a organiza alegeri.
Obiectivul principal al PSD pare să fie recuperarea tuturor butoanelor puterii pe care le-a pierdut anul trecut, după demisia guvernului Ciolacu și instalarea guvernului Bolojan. Partidul urmărește refacerea ceea ce se numește Sistemul, evitând deciziile grele prin utilizarea unor interpuși precum Luca Niculescu. Nicușor Dan este văzut ca un actor implicat în securizarea acestui mecanism, acționând în contextul în care el însuși a declarat că nu poate lupta cu Sistemul cât timp este șeful acestuia.
Un alt aspect al evoluției de la Palatul Cotroceni este apariția funcției de Prima Doamnă, o instituție care a fost creată aproape peste noapte. Această dezvoltare este prezentată ca un succes al președintelui, având în vedere anunțurile recente făcute de doamna președintelui chiar de la pupitru. Această transformare a rolului de consortant sugerează o direcție politică nouă care ar putea marca o etapă importantă în strategia de consolidare a puterii la nivel înalt.
În cadrul administrației politice recente, discuțiile despre securitatea la Marea Neagră și atacurile asupra navelor comerciale au ocupat agendele oficiale. Aceste subiecte de securitate regională se încadrează într-un context de gestionare a stabilității, în timp ce alte decizii legislative, precum decontarea investigațiilor medicale sau programul național „Anghel Saligny”, continuă să ruleze în cadrul instituțiilor statului, indiferent de tensiunile de la nivelul președinției sau ale guvernului.