Profesorul și analistul economic Cristian Păun a lansat marți, 13 octombrie, o serie de critici dur la adresa comportamentului liderilor PSD, imediat după ședința conducerii extinse a partidului. Acesta acuză formațiunea politică de o ipocrizie profundă, afirmând că social-democrații mimează o preocupare pentru populație în timp ce țara se confruntă cu un blocaj guvernamental sever. Situația este agravată de faptul că România se află deja la a patra încercare de instalare a unui nou cabinet în Parlament.
Cristian Păun a taxat atitudinea celor care decid soarta guvernării, descriind evenimentul ca pe o listă de declarații ale lui Grindeanu. Analistul a comparat întâlnirea conducerii partidului cu o reuniune a unei „găști de înfometați” care pretind a fi un partid socialist și democrat, cu grijă pentru săraci. Totuși, conform observației sale, această preocupare este doar o mască pentru interesele personale, fiind înlocuită în realitate de dorința de a poseda „pantofi și ceasuri scumpe”.
În viziunea analistului, discursul public al PSD ascunde o realitate economică extrem de sumbră, pe care liderii refuză să o recunoască oficial. Cristian Păun a folosit ironia pentru a traduce amenințările politice, sugerând că nemulțumirile reale ale social-democraților sunt legate de pierderea accesului la resursele publice. El a simulat discursul din spatele ușilor închise, afirmând că țara este deja într-un faliment național și că riscul de transformare într-o ruină este o realitate prezentă.
Blocajul din Parlament este interpretat de analist ca o strategie de forțare a unor privilegii guvernamentale specifice. Cristian Păun a susținut că PSD este dispusă să „dea jos orice guvern”, inclusiv pe cel al lui Luca, dacă nu primește accesul la resursele de care se consideră privată. El a menționat că obstacolul principal în acest proces este Bolojan, care nu se lasă dus de la guvernare, în condițiile în care România are nevoie urgentă de un guvern funcțional.
Analistul a explicat și dinamica prin care PSD încearcă să paseze responsabilitatea măsurilor nepopulare către partenerii de negociere, precum PNL sau UDMR. Conform lui Cristian Păun, strategia este ca partenerii să execute ordinele în timp ce PSD „numără banii” și gestionează interesele proprii. Dacă situația economică va fi bună, meritul va aparține social-democraților, însă, dacă vor apărea probleme, vina va fi trasă pe umerii celor care impun austeritate, precum Bolojan.
Această criză de guvernare se înscrie într-un context de tensiuni politice intense, în care obstacolele de negociere sunt identificate în figura lui Bolojan. În timp ce PSD încearcă să readucă PNL în proiectul comun, blocajul parlamentar persistă, fiind deja la a patra propunere de guvern respinsă. Această stare de incertitudine alimentează un haos continuu, în care interesele de culise și accesul la resursele statului prevalează asupra necesității de stabilitate politică.