Desemnarea lui Luca Niculescu pentru a forma un guvern reprezintă o alegere bazată pe un profil civilizat și occidental, însă succesul acestuia este incert din cauza lipsei unei majorități parlamentare. Alina Mungiu-Pippidi a declarat că, deși acesta are un aspect de PR foarte bun, capacitatea sa de a construi un suport politic solid rămâne o problemă majoră. Scenariul unui guvern pur tehnocrat este considerat nerealist, deoarece administrația română este extrem de politizată.
Alina Mungiu-Pippidi subliniază că nu este realist să se depolitizeze administrația printr-un guvern fără partide, deoarece eșalonul birocratic este ocupat de partidele politice. Varianta cea mai probabilă este un premier independent, precum Luca Niculescu, care să lucreze împreună cu diverse partide politice. Totuși, partidele nu au arătat încă disponibilitatea de a tolera un astfel de format, preferând să se concentreze pe propriile interese și conflicte interne.
În ceea ce privește negocierea, experta menționează că procesul actual seamănă cu o „herghelie de cai sălbatici pe câmpie”, lipsind direcția clară. Există două căi: negocierea unor liste de oameni necontroversați acceptați de toți sau găsirea unui premier neutru care să garanteze o majoritate prin discuții cu toate partidele, inclusiv AUR. Alina Mungiu-Pippidi consideră că un consens fiscal-bugetar ar trebui căutat chiar și cu AUR, pentru a asigura stabilitatea necesară.
Riscul ca Luca Niculescu să repete traiectoria lui Dacian Cioloș este considerat foarte ridicat de către Alina Mungiu-Pippidi. Ea amintește că un prim-ministru european și civilizat, care nu a avut susținerea unui partid, poate ajunge să fie controlat de serviciile secrete și de PSD. În acest caz, premierul rămâne izolat în aer, fără capacitatea de a implementa politici, exact așa cum s-a întâmplat în experiența anterioară a lui Dacian Cioloș.
Guvernul care se va forma nu trebuie să aibă ambiții mari, ci să funcționeze ca un „caretaker government”, un guvern de întreținere. Rolul principal al lui Luca Niculescu va fi gestionarea majorității și asigurarea unor măsuri fiscale indispensabile pentru a preveni prăbușirea economică. El va acționa ca un manager care trebuie să mențină un trend de redresare, fără a introduce schimbări structurale precum modificarea sistemului de taxare.
Procesul de aderare a României la OCDE este prezentat ca o performanță, însă Alina Mungiu-Pippidi susține că acesta a fost doar un exercițiu de imagine. Ea afirmă că statul român actual este inferior administrațiilor de sub Adrian Năstase, Boc sau Ponta în termeni de transparență. Partidele par să fie unite doar atunci când trebuie să prezinte o imagine falsă în fața externului, ratând oportunitatea de a reforma structural statul.