Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, joi, în unanimitate, plângerile depuse de cinci judecători și foști judecători români. Aceștia au solicitat intervenția instanței de la Haga din cauza neexecutării integrale a unor hotărâri judecătorești care obligau statul la plata unor sume de bani. Disputa vizează diferențele de remunerație, considerate discriminatorii în raport cu alte categorii de magistrați sau funcționari, care ar fi trebuit achitate ca despăgubire.
În cadrul deciziei, CEDO a subliniat că nu are rolul de a se substitui instanțelor interne și că interpretarea legislației naționale aparține în primul rând autorităților de la nivel local, în special instanțelor judecătorești. Curtea a observat că deciziile luate de Curtea Constituțională și de Înalta Curți de Casație și Justiție au influențat modul de stabilire a salariilor magistraților, fără ca legile să fie modificate oficial. Această situație a generat o complexitate juridică semnificativă.
Un aspect critic ridicat de CEDO vizează riscul de conflict de interese, apărut atunci când judecătorii decid asupra unor drepturi salariale de care ar putea beneficia ei înșiși. Instanțele naționale au fost acuzate că au depășit rolul de interpretare a legii, intervenind în chestiuni care țin de politicile bugetare și economice. CEDO a precizat că stabilirea priorităților în cheltuieli și repartizarea resurselor publice aparține exclusiv puterilor executive și legislative.
Deși a recunoscut că plata integrală a drepturilor salariale a fost marcată de întârzieri semnificative, CEDO a concluzionat că situația nu a încălcat esența dreptului reclamanților de a obține executarea hotărârilor. Curtea a menționat că statul nu poate justifica neexecutarea unei datorii prin lipsa fondurilor, însă a luat în calcul și constrângerile economice și bugetare gestionate într-o conjunctură dificilă. Autoritățile au efectuat plăți treptate pentru a menține serviciile publice esențiale.
În continuare, Curtea a punctat că niciunul dintre reclamanți nu a demonstrat că neplata integrală și imediată a sumelor ar fi afectat nivelul de trai. CEDO nu a putut concluziona că persoanele implicate fac parte dintr-un grup vulnerabil sau că lipsa banilor le-a lipsit de singura sursă de subzistență. Astfel, instanța europeană a considerat că neplata nu le-a expus magistraților riscul de a nu dispune de mijloace suficiente pentru nevoile de bază.
Decizia CEDO vine într-un context în care sistemul de justiție din România este constant supus monitorizării europene privind independența și aplicarea standardelor de stat de drept. Deciziile instanțelor supreme, precum ÎCCJ sau CCR, au un impact direct asupra gestionării resurselor bugetare și asupra drepturilor salariale ale funcționarilor publici, influențând echilibrul dintre deciziile politice și cele judecătorești în cadrul administrației statului.