Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit, la 27 octombrie 2026, că România a încălcat dreptul lui Nicolae Dogar la respectarea vieții private și a corespondenței. Decizia vizează o serie de interceptări autorizate și prelungite de către procuror în anul 2003, în cadrul unei anchete pentru infracțiuni economice. Judecătorii au reținut că în acea perioadă au lipsit garanțiile minime de control exercitat de un judecător sau de o altă autoritate independentă.
Cauza a fost declanșată de o anchetă pentru evaziune fiscală și spălare de bani, fapte pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv pe Nicolae Dogar la cinci ani de închisoare în 2015. Procurorul a autorizat supravegherea comunicațiilor și prelungirea măsurii în diverse date din 2003, utilizând articolele 91¹ și 91⁴ din Codul de procedură penală aplicabil la acea vreme. Această formă veche a codului permitea autorizarea de către procuror a înregistrării convorbirilor pentru maxim 30 de zile, cu posibilitatea de prelungiri motivate.
În analiza încălcării articolului 8, CEDO a aplicat concluziile din cauza Calmanovici împotriva României, subliniind insuficiența garanțiilor legale pentru controlul temeiniciei autorizării. Curtea a considerat că nu s-a demonstrat posibilitatea unui control independent asupra ingerinței în viața privată a reclamantului. Totuși, judecătorii au declarat inadmisibilă plângerea separată privind echitatea procesului penal, apreciind că, în ansamblu, apărarea a beneficiat de garanții adecvate, inclusiv accesul la înregistrări și transcrieri.
Din punct de vedere financiar, România este obligată să plătească suma de 1.000 de euro pentru cheltuielile procedurii de la Strasbourg, plus eventualele impozite datorate reclamantului. Constatarea încălcării a fost considerată suficientă pentru reparația prejudiciului moral, restul cerințelor de satisfacție echitabilă fiind respinse. Plata trebuie efectuată în termen de trei luni, după care se va aplica o dobândă simplă calculată la rata facilității de creditare marginală a BCE plus trei puncte procentuale.
Hotărârea, pronunțată de un comitet de trei judecători, este definitivă și obligatorie. Deși regimul de autorizare a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, care a prevăzut autorizarea de către instanță la cererea procurorului, noile reguli au intrat în vigoare abia de la 1 ianuarie 2004. Astfel, măsurile luate în 2003 au rămas sub controlul exclusiv al procurorilor, fără mecanisme de verificare externă prevăzute de standardele europene de protecție a drepturilor fundamentale.
Sistemul juridic român a trecut prin multiple reforme ale Codului de procedură penală pentru a alinia procedurile de interceptare la standardele CEDO. Această decizie reflectă vulnerabilitățile istorice ale mecanismelor de supraveghere, unde autorizarea directă de către procurori fără validare judiciară imediată a reprezentat un risc pentru drepturile cetățenilor. Decizia nu declară nelegale toate interceptările, ci se concentrează strict pe lipsa controlului în cazul specific al lui Nicolae Dogar.