Curtea de Apel București a decis arestarea preventivă a lui Călin Georgescu pentru o perioadă de 30 de zile, schimbând astfel măsura anterior impusă. Această decizie juridică a fost aplicată în mod similar și în cazul lui Ionel Rusen. Schimbarea măsurii preventive a generat discuții despre modul în care instanțele evaluează materialul probator existent în dosar.
Fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader, a explicat că această schimbare nu a fost cauzată de apariția unor probe noi, ci de o evaluare diferită a elementelor deja prezentate. El a precizat că procesul a implicat un complet de divergență, deoarece primii doi judecători din complet nu au ajuns la o concluzie comună. În acest scenariu, un al treilea judecător a intervenit pentru a soluționa cauza.
Conform explicațiilor lui Tudorel Toader, cel de-al treilea judecător s-a alăturat opiniei colegului care a considerat necesară arestarea preventivă. Această procedură a avut loc deoarece existau opinii diferite între primii doi magistrați. „Asta e vorba de o nouă apreciere pe care au dat-o judecătorii de control de la Curtea de Apel”, a declarat fostul ministru, subliniind că justiția nu funcționează ca o matematică exactă.
În ceea ce privește viitorul procesului, Tudorel Toader a menționat că, înainte de expirarea celor 30 de zile, vor urma likely noi solicitări. Procurorii vor probabil să ceară prelungirea arestului preventiv, în timp ce avocații vor încerca să obțină revocarea măsurii sau înlocuirea acesteia cu controlul judiciar. „Prin urmare, e vorba de aprecierea materialului probator și nu de o suplimentare a probelor din dosar”, a adăugat acesta.
Tudorel Toader a subliniat și tensiunea dintre prezumția de nevinovăție și modul în care instanța percepe probele. Deși Călin Georgescu rămâne sub protecția acestui principiu constituțional, decizia de arestare indică o evaluare diferită a gravității faptelor. Această protecție juridică va fi răsturnată definitiv doar atunci când hotărârea penală va deveni definitivă în apel, un proces care poate dura foarte mult timp.
În sistemul juridic român, completul de divergență este o procedură utilizată atunci când judecătorii care participă la examinarea unei cauze nu pot ajunge la un consens. Această metodă asigură soluționarea dosarului prin introducerea unui membru suplimentar care să descompună blocajul decisional. Astfel, se evită starea de paralizie a procesului în situațiile în care opiniile magistraților sunt în opoziție directă.