O situație absurdă a fost scoasă la lumină în evidențele contabile ale Muzeului Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus”. Un tablou semnat de pictorul Nicolae Grigorescu este înregistrat în actele muzeului la o valoare de doar 3,5 lei. Această eroare de evaluare a fost semnalată oficial de către Camera de Conturi Prahova, care a evidențiat lipsa unor evaluări sau reevaluări adecvate pentru bunurile culturale din inventar.
Problema vizează lucrarea intitulată „Peisaj”, realizată de Nicolae Grigorescu, care nu a fost evaluată corespunzător. În contrast cu această cifră simbolică, o altă operă a aceluiași artist, „Peisaj cu bordei”, a fost evaluată în anul 2011 la suma de 868.575 de lei. Diferența colosală dintre cele două înregistrări subliniază lipsa unui proces de monitorizare a valorii patrimoniului mobil deținut de instituția din Ploiești.
Directorul muzeului, Florin Sicoie, a justificat această situație prin lipsa resurselor financiare necesare pentru expertiză. El a explicat faptul că instituția se confruntă cu dificultăți majore, inclusiv în acoperirea cheltuielilor de funcționare de bază. Conform directorului, comisioanele solicitate pentru astfel de servicii de evaluare pot ajunge la 5–10% din valoarea reală a lucrării, o sumă pe care muzeul nu și-o permite.
Florin Sicoie a precizat că costurile pentru evaluarea unor astfel de piese pot varia între 10.000 și 20.000 de euro. El a menționat că în colecție se află tablouri extrem de valoroase semnate de artiști precum Luchian, Pallady sau Tonitza. Totuși, întregul buget al muzeului pentru anul în curs, destinat salariilor și utilităților, este de doar 500.000 de euro, ceea ce face imposibilă achiziționarea acestor servicii.
În urma constatărilor, auditorii au recomandat analiza posibilității de reevaluare a patrimoniului cultural mobil în limitele fondurilor disponibile. Această procedură ar putea fi realizată în mod eșalonat, fie prin evaluarea unor piese individuale, fie pe colecții întregi. Termenul limită indicat pentru implementarea acestor măsuri de corecție în documentul de audit este stabilit pentru data de 31 martie 2027.
Gestionarea patrimoniului cultural în România implică adesea provocări legate de bugetele limitate ale instituțiilor de stat. În contextul în care multe muzee se bazează pe fonduri publice pentru întreținere și salarii, procesele de expertiză pentru valorificarea sau asigurarea bunurilor de artă rămân adesea subfinanțate. Această lipsă de fonduri poate duce la discrepanțe grave între valoarea reală a obiectelor de artă și cea înregistrată în actele oficiale.