Tăierea unui arbore bătrân sau bolnav din proprietatea privată nu este întotdeauna o acțiune liberă pentru proprietar, chiar dacă acesta prezintă un risc iminent de prăbușire. Deși mulți consideră că terenul privat oferă dreptul deplin de a interveni, legislația impune anumite formalități în funcție de specia arborelui, de locul unde este amplasat și de normele locale. Avocatul Bogdan Pițigoi subliniază că respectarea acestor reguli este esențială pentru a evita sancțiunile juridice severe.
În cazul pomilor fructiferi, precum meri, pruni sau peri, proprietarii nu au, de regulă, nevoie de aprobări speciale pentru tăiere. Aceeași regulă se aplică și pentru plantele ornamentale, cum este tuia, sau pentru gardurile vii. Totuși, situația se schimbă radical dacă arborele este situat în zone protejate sau în apropierea monumentelor istorice. În aceste locuri, intervențiile asupra vegetației sunt supuse unor condiții suplimentare, impuse de statutul special al terenului.
Reglementările locale pot introduce criterii suplimentare bazate pe dimensiunea trunchiului. În anumite localități, dacă un arbore depășește un anumit diametru, proprietarul este obligat să obțină un aviz prealabil. Aceste praguri de grosime pot fi foarte mici, situându-se uneori în jurul valorii de 10-15 centimetri. Astfel, deținerea terenului nu garantează automat dreptul de a tăia un exemplar fără a verifica reglementările specifice ale consiliului local unde se află proprietatea.
Există specii care beneficiază de un regim de protecție strict, indiferent de locul de creștere. Conform Legii pomiculturii nr. 348/2003, nucul și castanul comestibil sunt protejate în cazul pomilor răzleți, inclusiv atunci când cresc izolați în curți private. Pentru alte specii, precum stejarul, bradul sau teiul, dimensiunea poate fi un factor decisiv. În cazul în care pericolul de prăbușire este iminent, proprietarul poate solicita o procedură de urgență la primărie sau la Inspectoratul pentru Situații de Urgență.
Ignorarea acestor proceduri poate avea consecințe financiare și juridice foarte grele pentru cetățeni. Tăierea ilegală a unui arbore poate atrage amenzi care pornesc de la câteva mii de lei și pot ajunge până la 25.000 de lei. În funcție de gravitatea situației și de legislația silvică încălcată, proprietarii riscă chiar și răspunderea penală. Valoarea sancțiunii este determinată de specia arborelui, de regimul său de protecție și de amplasamentul acestuia.
În România, protecția arborilor este reglementată prin diverse acte normative, precum Legea nr. 24/2007 sau OUG nr. 57/2007. Acestea definesc reguli stricte pentru arborii din spațiile verzi urbane sau pentru cei din habitate naturale de interes comunitar. De asemenea, arborii declarați monumente ale naturii au un regim juridic propriu, stabilit prin actul de desemnare, care poate impune restricții suplimentare privind orice tip de intervenție asupra exemplarelor protejate.