ANAF schimbă strategia de control și lansează o ofensivă directă împotriva antreprenorilor care utilizează insolvența strategică pentru a evita plata taxelor. Inspectorii fiscali au primit instrucțiuni clare de la centru pentru a aplica procedura de atragere a răspunderii solidare. Această măsură vizează patronii care lasă companiile în datorii și deschid rapid entități noi pentru a relua activitatea fără pasivul datoriilor acumulate la bugetul de stat.
Mecanismul de recuperare a banilor se bazează pe reactivarea masivă a prevederilor de la articolele 25 și 26 din Codul de Procedură Fiscală. Prin aplicarea acestor reguli, inspectorii vor putea trece peste scutul oferit de persoana juridică pentru a urmări direct averea personală a decidenților. Această metodă permite Fiscului să acceseze bunurile deținute de indivizi, transformând datoria societății într-o obligație directă a persoanei fizice.
Țintele principale ale noilor ghiduri interne sunt administratorii, asociații și beneficiarii reali care provoacă cu intenție sau prin rea-credință falimentul firmei. Procedura nu este destinată antreprenorilor de bună-credință afectați de dificultățile pieței, ci se concentrează pe fraudele evidente. Printre situațiile care declanșează investigațiile se numără înstrăinarea activelor către entități afiliate la prețuri derizorii sau mutarea activității pe un SRL nou, în timp ce datoriile rămân pe vechea societate.
Efectele acestor acțiuni sunt drastice, deoarece inspectorii Direcției Generale Executări Silite pot pune sechestru pe bunuri imobile, conturi bancare și acțiuni deținute de patroni. O altă situație de risc identificată este ascunderea sau distrugerea evidențelor contabile pentru a împiedica identificarea plăților preferențiale către persoane apropiate. Odată ce decizia de atragere a răspunderii solidare devine executorie, întreaga datorie fiscală a companiei este transferată în sarcina patrimoniului personal al administratorului.
Până în prezent, mulți patroni de rea-credință au reușit să evite plata a sute de mii de lei datorii prin declararea falimentului unor societăți fără active. Această practică le permitea reluarea afacerilor de la zero, pe o nouă entitate juridică, fără a purta povara vechiului pasiv. Noua abordare a ANAF transmite un semnal că falimentul fraudulos nu va mai reprezenta o modalitate de scăpare de la plata taxelor obligatorii.
În cadrul sistemului fiscal românesc, procedura de executare silită este reglementată pentru a asigura recuperarea arieratelor către bugetul de stat. Aplicarea Codului de Procedură Fiscală permite autorităților să intervină în cazurile de evaziune prin identificarea beneficiarilor reali. Această evoluție marchează o schimbare majoră de paradigmă în modul în care administrația fiscală gestionează insolvențele care sunt suspectate de a fi orchestrate pentru a evita obligațiile de plată.