Sistemul de tichete pentru activități casnice din România, deși oferă o cale legală de plată pentru anumite servicii, nu atinge nucleul muncii de îngrijire. În timp ce curățenia sau grădinăritul ocazional pot fi acum remunerate, activitățile critice precum supravegherea copiilor, îngrijirea bolnavilor sau sprijinul pentru părinții vârstnici rămân, în mare parte, neplătite. Acest instrument juridic nu oferă soluții pentru persoanele care aleg să renunțe la carieră pentru a asigura îngrijirea în familie.
Conform datelor furnizate de ONU și de Organizația Internațională a Muncii, sectorul îngrijirii implică la nivel global aproximativ 381 de milioane de oameni. Din această cifră, 249 de milioane sunt femei și 132 de milioane sunt bărbați. Proiecțiile indică faptul că numărul persoanelor care vor avea nevoie de îngrijire ar putea ajunge la 2,3 miliarde în anul 2030, pe fondul îmbătrânirii populației și al creșterii numărului de copii între 6 și 14 ani.
În România, Legea nr. 111/2022, modificată prin Ordonanța de urgență nr. 38/2024 și aprobată prin Legea nr. 50/2026, reglementează prestatorul casnic. Această legislație permite plata unor activități precum gătitul, curățenia, spălatul rufelor sau întreținerea grădinii prin tichete, cu derogare de la regulile Codului muncii. Totuși, la începutul lui august 2024, platforma ANOFM raporta doar 1.727 de beneficiari și 1.562 de prestatori înregistrați, ceea ce indică o utilizare limitată.
Impactul social asupra femeilor este semnificativ, deoarece acestea realizează 76,2% din volumul total al muncii de îngrijire neremunerate. Femeile deduc de 3,2 ori mai mult timp acestui tip de activitate decât bărbații. Această situație duce la pierderea veniturilor curente, la scăderea șanselor de promovare și la un număr mai mic de ani de contribuție la pensie, afectând drepturile financiare ale femeilor la vârsta pensionării.
Deși tichetele oferă un venit declarat și acces la anumite drepturi de asigurări sociale, ele nu pot înlocui contractul individual de muncă acolo unde Codul muncii îl impune. Un prestator care lucrează neregulat poate să nu îndeplinească condițiile de asigurare de la o lună la alta. Mai mult, munca de îngrijire neplătită rămâne complet în afara mecanismului, deoarece tichetele vizează exclusiv activități remunerate, nu sprijinul oferit în cadrul familiei.
În contextul politic și social actual, gestionarea serviciilor de îngrijire rămâne o provocare majoră pentru administrația publică. Lipsa unor date statistice complete de la ANOFM, Casa Națională de Pensii Publice sau INS face dificilă evaluarea eficienței politicii românești. Este esențial să se monitorizeze dacă acest mecanism reduce munca la negru sau dacă oferă protecție reală celor care lucrează în gospodării, într-un cadru care trebuie să prevină abuzurile.