Instituțiile statului român se află într-un impas administrativ privind implementarea legii femicidului, deoarece nu s-a stabilit cine trebuie să elaboreze normele de aplicare. În timp ce discuțiile despre responsabilitate continuă în cadrul unor ședințe oficiale, datele arată un cost uman extrem de ridicat. De la începutul anului, în România au fost asasinate 31 de femei, situație care evidențiază lipsa unor mecanisme de intervenție rapidă.
În cadrul unei ședințe desfășurate la Camera Deputaților, reprezentanții instituțiilor care ar putea asuma elaborarea metodologiei au evitat să își asume rolul. Ciobanu Aura, reprezentant ANES, a declarat că nu are mandat pentru a răspunde la întrebări privind această responsabilitate, oferind însă promisiunea că va transmite solicitarea mai departe. Această atitudine reflectă o tendință de delegare a sarcinii către alte entități, fără o soluție concretă.
Corina Voicu, din Asociația ADEPT, a subliniat că toți participanții la discuții au anumite atribuții și că procesul ar putea fi inițiat chiar din zona Parchetului General. Ea a propus formarea unui grup de lucru specializat pentru a crea instrumentul care urmează a fi adoptat prin hotărâre de guvern. Fără acest instrument, autoritățile nu pot stabili oficial dacă o femeie se află în pericol iminent de a fi ucisă.
Alina Gheorghiu, președintele comisiei „România fără violență domestică”, a explicat necesitatea unei analize riguroase asupra riscurilor. Aceasta a menționat că riscurile trebuie discutate și ordonate în funcție de impactul lor și de frecvența cu care apar în baza de date. Doar pe baza unei astfel de analize structurate se pot obține răspunsuri utile pentru prevenirea tragediilor și pentru a permite autorităților să intervină înainte de degenerearea situațiilor de abuz.
Un pas către rezolvarea parțială a problemei a fost făcut abia luni, când ministrul Justiției a semnat proiectul de ordin comun. Acest document vizează colectarea datelor despre cazurile de violență, constituind o parte integrantă din procesul de elaborare a metodologiei de aplicare. Totuși, semnarea acestui ordin reprezintă doar o etapă într-un proces complex de reglementare care pare să întârzie implementarea completă a protecției pentru victime.
În România, legislația privind violența domestică și femicidul necesită norme tehnice precise pentru ca poliția și procuraturile să poată acționa preventiv. Lipsa acestor reguli de procedură transformă legea într-un instrument teoretic, care nu oferă protecție reală în momentul în care riscul este identificat. Implementarea metodologiilor de colectare a datelor este esențială pentru a transforma statisticile în acțiuni de salvare a vieților umane.