Dreptul de a moșteni poate fi pierdut în diverse situații juridice, fie prin neexercitarea opțiunii în termenul legal, fie prin fapte grave care atrag nedemnitatea succesorală. Conform legislației române, moștenitorii au la dispoziție un interval de un an de la data deschiderii succesiunii pentru a decide dacă acceptă sau renunță la partea care le revine. Dacă acest termen este depășit fără o decizie validă, cota succesorală poate fi redistribuită celorlalți moștenitori îndreptățiți.
Acceptarea moștenirii poate fi realizată fie expres, printr-o declarație, fie tacită, prin anumite fapte de administrare a bunurilor. Avocatul Bogdan Pițigoi precizează că actele de întreținere sau conservare a bunurilor pot demonstra intenția de acceptare, însă nu orice cheltuială are acest efect. În cazul în care niciun moștenitor nu acceptă succesiunea în condițiile impuse de lege, Codul civil prevede că bunurile pot deveni vacante. În acest scenariu, patrimoniul poate reveni comunei, orașului sau municipiului competent.
O altă formă de pierdere a drepturilor vizează moștenitorii rezervatari, care beneficiază de o protecție specială asupra unei părți din patrimoniu. Această categorie include descendenții defunctului, soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați, precum părinții. Rezerva succesorală reprezintă, în principiu, jumătate din cota care i s-ar fi cuvenit în absența altor dispoziții. Totuși, chiar și acești moștenitori protejați trebuie să își exercite dreptul de opțiune în termenul legal pentru a putea solicita protejarea rezervei.
Nedemnitatea succesorală reprezintă o sancțiune civilă prin care o persoană este exclusă de la moștenire din cauza unor fapte grave. Există două tipuri: nedemnitatea de drept, care intervine automat după o condamnare penală definitivă pentru fapte precum omorul, și nedemnitatea judiciară. Aceasta din urmă poate fi stabilită de instanță dacă un moștenitor a falsificat, distrus sau ascuns testamentul defunctului. De asemenea, utilizarea dolului sau a violenței pentru a influența redactarea testamentului poate duce la excluderea persoanei respective.
Prin testament, defunctul poate decide să dezmoștenească anumite rude, însă această libertate este limitată de rezerva succesorală. În cazul moștenitorilor nerezervatari, precum frații sau unchii, defunctul poate dispune ca aceștia să nu primească nimic. Totuși, pentru descendenți sau soț, legea impune păstrarea unei cote protejate. Dacă un părinte lasă întreaga avere unui singur copil, celălalt poate contesta decizia pentru a-și recupera partea de rezervă stabilită de Codul civil.
Reglementările privind succesiunea fac parte dintr-un cadru juridic complex care reglementează modul în care patrimoniul este transferat de la o persoană la alta. Codul civil stabilește regulile stricte pentru protejarea moștenitorilor rezervatari și pentru modul în care bunurile devin vacante. Aceste norme asigură un echilibru între voința defunctului de a dispune de averea sa și drepturile fundamentale ale rudelor apropiate, prevenind astfel abuzurile sau pierderea nejustificată a drepturilor succesorale.